Editoriale locale
POMENI SI OMISIUNI, de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
In 2007, aproape 8 milioane de romani, adica vreo 40% din total (sau chiar un procentaj mai mare, daca socotim ca foarte multi sunt plecati in strainatate, la munca sau furgaseala), au primit o forma de asistenta sociala si asta numai din bugetul Ministerului Muncii, aflu dintr-un ziar.1,7% din produsul intern brut au insumat aceste ajutoare, la care s-au adaugat cele acordate de alte ministere si de administratia locala. Se cheltuie, vasazica, bani cu frenezie, pentru a crea iluzia ca "statul ajuta", ca "are el grija". Numai ca si in domeniul asta, ca si in altele, domneste bulibaseala: si institutiile de la nivel central, si cele de la nivel local emit acte peste acte, fara sa le pese unele de altele, fara sa aiba o evidenta unitara si, fireste, fara sa se gestioneze unitar fondurile. Altfel spus, nu prea stie dreapta ce face stanga, astfel ca, de pilda, cei de la Ministerul Muncii habar n-au daca exista familii ce primesc asistenta si din alte parti. Si nu stiu nici cati dintre beneficiarii de ajutoare sociale sunt buni de munca si ar putea castiga bani lucrand, mai ales ca, inclusiv de la nivel guvernamental, se aud voci plangandu-se ca pe piata muncii exista deficit de angajati.
Piatra lui David, de Marius Stoianovici, MonitorulExpres
Nu încetez să mă umplu de uimire atunci cînd văd declaraţii politice care frizează absurdul. O declaraţie prin care te declari împotriva acordării gratuităţii pe transportul în comun pentru pensionarii braşoveni denotă ori prostie ori inconştienţă. Poţi amenda faptul că pensionarii nu au gratuitate pe întreg intervalul orar şi se păstrează în mod ilogic cele 30 de bilete gratuite, cînd ar fi suficientă legitimarea cu talonul de pensie. Poţi face multe lucruri, dar nu cred că este util şi logic să te declari împotriva acestei măsuri. Poţi să te întrebi în conferinţa de presă de ce nu s-a luat această măsură de mai mult timp.
Editoriale nationale
Tonomatu cu panseluţe, de Lelia Munteanu, Gandul
Am aşteptat să se umple tonomatu, ca să pot da drumul la muzică. (Vorba lăutarilor profesionişti: si paga – si canta, non si paga – non si canta!)Deci: confecţionez acest omagiu în numele cultivatorilor de panseluţe şi de bonsai: mulţumim din inimă guvernului Tăriceanu că ne-a dădut şi nouă subvenţii! Acest guvern capabil a înţeles imperativu momentului: să ne înfrumuseţăm viaţa. La cât a săpat groparu Videanu, măcar să vedem ceva plantat pe margini, în cuiburi mici.
Au ieşit în stradă legumicultorii să se plângă că lor nu li s-a dat nimic şi să le ureze românilor poftă bună la bonsai. Urât! Şi lipsit de stil. Un prinţ cam zărghit a zis că frumuseţea va salva lumea – avea dreptate, idiotu! – şi nu s-a gândit la praz.Repede, până nu se termină fisele în tonomat: pioasă recunoştinţă Parlamentului. Nu tuturor, numa la 322 (că ăştia sunt cei mai activi, cei mai valabili). Ce s-au gândit? Să interzică nunţile în corturi! De ce să te bagi la cort, când n-ai nimic de-ascuns? În aer liber, tataie, că-i mai sănătos. Nu pe la hiltoane şi sheratoane, că la ăştia te mai poţi întâlni c-o salmonella şi n-ai pe unde s-o ocoleşti; e locul strâmt. Motivaţia pe care au dat-o aleşii nu e însă toată bună: că ăştia cu cortu „folosesc instrumente care tulbură liniştea publică“.
Fara numar, fara numar, de Robert Turcescu, Cotidianul
Traim in tara in care dictatura comunista a fost inlaturata cu ajutorul televizorului. In decembrie ’89, unii mureau pe strazi, iar altii stateau acasa, cu pumnii strinsi in fata tubului catodic, asteptind sa vada cum se va termina cel mai lung episod din serialul Revolutiei. Cind s-a sfirsit, a fost ca dupa un meci istoric: unii au plins, altii s-au imbatat. Si, pentru ca nu mai era nici un pericol, toata lumea a iesit pe strazi sa cinte victoria. Astazi nu mai putem fara televizor. Am pornit cu el pe drumul spre capitalism, raminem lipiti de telecomanda! Camera de luat vederi transforma politicienii in personaje ubicue, n-apuci tu sa schimbi canalul mai repede decit reusesc ei sa treaca dintr-un studio intr-altul.
Pornografie şi majoritate morală, de Ioan M Ionita, Adevarul
Atacurile la adresa preşedintelui sunt considerate de domnia sa şi de susţinătorii acestuia drept acţiuni plătite, imorale, tocmai pentru că nu ar veni din convingerea profundă a ziariştilor, ci ar izvorî din condiţia lor de jurnalişti-tonomat. Este dreptul taberei pro-Băsescu să aibă opinii şi să desfiinţeze statura morală a "tonomatelor". Dar asta nu înseamnă că "tonomatele" ar avea mai puţin drept la liberă exprimare. Cui nu-i place nu se uită. Telecomanda este un bun cu valoare socială.
Sănătatea întregii societăţi depinde atât de părerile majorităţii morale, dar şi de garantarea dreptului "imoralilor" de a spune ce vor. Nici băsescienii, nici adversarii preşedintelui nu l-au înţeles pe şeful statului. Ieşind la rampă, Băsescu devine de fapt unul dintre predicatorii frenetici ai dreptului la liberă exprimare, fără încorsetările pe care i le-ar impune rangul. El îşi "înjură" inamicii, duşmanii îl "înjură" pe el. E de bine!
