Editoriale locale
"MIRCEA, PROBLEME, MA?", de Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
Ei, poftim! Ion Iliescu, adica fondatorul PSD si actualul presedinte de onoare al partidului, l-a contrazis pe presedintele de forma Mircea Geoana. Acesta care se avantase, pe celebru-i ton patruns, sa povesteasca presei ce s-a discutat si s-a decis la ultimul Birou Permanent al pesedistilor, recte cererea demisiei Guvernului, retragerea sprijinului parlamentar pentru acesta si organizarea de alegeri parlamentare anticipate.
Intrebat cum comenteaza Apocalipsa dupa Geoana, adica declaratia pe care am rezumat-o mai sus, Ion Iliescu a zis ca a fost "putin cam intempestiva" si "nu in spiritul discutiilor din Biroul Permanent", unde "ALTCEVA S-A DISCUTAT"!! Altfel spus, Geoana "a incurcat putin lucrurile". I-auzi, i-auzi... Si mai precis ce s-a discutat? Pai, a spus dl. Iliescu, despre presiunile "sistematice" ale presedintelui Basescu asupra Guvernului, despre "starile de spirit" din PNL, despre necesitatea unei analize a tuturor consecintelor posibile care pot duce la nefunctionarea Guvernului, "inclusiv cazul in care va aparea ideea lui Crin Antonescu de retragere a liberalilor de la guvernare, care ar putea crea o criza guvernamentala care, pana la urma, sa duca la alegeri anticipate". In fine, tot potrivit lui Ion Iliescu, s-a convenit ca PSD SA NU PROVOACE NICI CADEREA GUVERNULUI, NICI ALEGERILE ANTICIPATE. Intrebat daca, totusi, PSD e pregatit pentru anticipate, Iliescu a recunoscut: "Cred ca nu".
Eterna dilemă, de Marius Stoianovici, Monitorul Expres
M-aş fi mirat ca actualul guvern, teoretic liberal, să repare nedreptatea făcută celor care au avut de suferit în urma atitudinii pe care au avut-o vizavi de regimul comunist, apropo de beneficiile conferite doar revoluţionarilor din decembrie ’89 prin aşa-zisa lege a recunoştinţei.
Lucrurile nu puteau fi lăsate aşa, drept pentru care, în şedinţa de guvern de ieri, executivul a reparat, chipurile, lucrurile: a conferit aceleaşi drepturi noiembriştilor braşoveni. Un lucru lăudabil şi care ar fi trebuit făcut de mult. Aş putea spune, bravo lor, dacă nu i-aş bănui de meschinărie pe autorii ordonanţei. Mă tem că factorul determinant nu a fost importanţa istorică a protestului braşovenilor. Mai degrabă consider că a contat numărul redus al celor care ar beneficia de prevederile legii. 150, cît sînt noiembriştii, sînt mult mai puţini decît ar fi fost numărul foştilor deţinuţi politic, ai deportaţilor sau ai urmaşilor acestora.
A fost preferată varianta light a problemei care, scoasă în faţă şi mediatizată cum se cuvine, poate atenua oarecum, în ochii electoratului, nedreptatea făcută celorlalte categorii de potenţiali beneficiari. Ştiu că noiembriştii se află într-o situaţie crucială, pe de-o parte au nevoie de acele avantaje materiale, dar, pe de alta, nu pot fi de acord cu neacordarea lor şi celorlalte categorii de luptători anticomunişti. Este o dilemă extrem de greu de rezolvat, iar ei nu au nicio vină.
Manele si Opera, de Octavian Andronic, Buna ziua Brasov
Postul public de televiziune a organizat o dezbatere având ca subiect manelele. Totul a pornit de la un incident căruia „binevoitorii” i-au conferit o aură de scandal: nu ştiu care manelist a filmat pentru un clip pe scena Operei! Blasfemie! Terfelire! – au sărit în sus câţiva purişti în frunte cu fostul om politic George Pruteanu. Liviu Mihaiu, relizatorul emisiunii, a invitat, faţă în faţă, exponenţi de frunte ai lumii maneliştilor, alături de câţiva dintre reprezentanţii autentici ai culturii, deschizând „procesul" Operei, fără însă ca reprezentanţii instituţiei să fie şi ei invitaţi să spună ce-ar fi avut de spus. Mă rog, probabil că ăsta e formatul emisiunii. Ce mi s-a părut relevant a fost faptul că pentru prima dată s-a discutat serios şi argumentat despre acest subiect. Locul comun este că manelele sunt un subprodus cultural, un soi de boală ruşinoasă de care suferă o bună parte a societăţii româneşti. De aici până la invocarea unui caz guvernamental, de interzicere sau de restricţionare n-a fost decât un pas, din partea unor participanţi mai fundamentalişti. O plăcută surpriză au produs tocmai maneliştii invitaţi - interpreţi sau promotori - care s-au dovedit a fi persoane cu o judecată limpede şi sănătoasă, în ciuda limitelor genului pe care-l practică. La fel de agreabilă a fost şi intervenţia unora dintre reprezentanţii celeilalte tabere, nu neapărat adverse, care au recunoscut, sportiv, dreptul la existenţă al genului şi al diversităţii culturale.
Editoriale nationale
Decât să-ţi iei avocat, mai bine cumperi judecător, de Lelia Munteanu, Gandul
„Având însă în vedere aspectele menţionate anterior cu privire la dovezile de îndreptare date de inculpatul Luţu Marin până în prezent, de faptul că acesta este căsătorit şi că de la data săvârşirii infracţiunii a trecut mult timp, în care inculpatul a trăit sub presiunea procesului şi a avut ocazia să reflecteze asupra conduitei sale reprobabile, putându-şi da seama de consecinţele faptelor sale şi de importanţa respectării legii, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia“.
Textul acesta memorabil (învăţat pe de rost, poate fi recitat la festivitatea de numire a noului ministru al Justiţiei) e motivarea sentinţei într-un proces de corupţie care durează de 8 ani. Marin Luţu, fostul primar al sectorului 4, la vremea respectivă – când începuse deja Festivalul Naţional Anticorupţie – era un rechinaş. Ţărănistul de Bucureşti băgase adânc mâna în banii publici, a fost un spectacol nocturn cu cătuşe, cu o reţinere de câteva luni. Era după serialul cu „Dacia Felix“ şi „Bancorex“ (astăzi inculpaţii din respectivele dosare sunt liberi, unii au dat statul în judecată şi aşteaptă să-i despăgubim pentru deranj). Am scris atunci un editorial care se chema chiar aşa: „Decât să-ţi iei avocat, mai bine cumperi judecător“ – o constatare amară, pe care am sperat să nu o mai fac niciodată. Dar, în 2007, în cinstea intrării României în UE, iată că se dă sentinţa de mai sus. Ce ne-nvaţă ea? Cel puţin două lucruri importante: 1) că a fi căsătorit poate trece, când trebuie, drept circumstanţă atenuantă. (Cineva observa cu umor că nu e nevoie de o altă pedeapsă privativă de libertate; îi ajunge bietului om că s-a-nsurat). 2) Care sunt beneficiile lipsei de celeritate în Justiţia românească? Motivarea sentinţei subliniază cel puţin unul covârşitor: cât timp procesul trenează, inculpatul are tot timpul să se pocăiască, are „ocazia să reflecteze“. După ani de zile, devine curat ca lacrima şi se poate chiar victimiza că a trăit atâta amar de vreme „sub presiunea procesului“.
Graba lui Geoana, de Corina Dragotescu, Cotidianul
Din timp in timp, Mircea Geoana are cite o erectie politica. Ca din neant, face declaratii tari, se urca pe cai mari, pregatindu-se de batalie. De fiecare data insa, din spate, tatuca Iliescu i-o taie de nu se vede. Asa s-a intimplat si acum cu vestita declaratie a alegerilor anticipate. Dupa ce a facut o fotografie de familie cu presedinta PC Daniela Popa si a vorbit alaturi de aceasta aratindu-si muschii de partid de opozitie, Mircea Geoana a fost trimis din nou in ridicol. Ion Iliescu a spus categoric ca PSD nu doreste anticipate, pentru ca nu e pregatit pentru ele, iar in privinta boicotarii guvernului PNL s-a vazut imediat cum in Senat functioneaza alta majoritate decit cea visata de Geoana. La fel ca saptamina trecuta, imediat dupa declaratia lui Geoana, la data aceea referitoare la presedintele Consiliului National, Dan Mircea Popescu, si acum colegii de partid ai lui Geoana s-au grabit sa infirme total strategia anuntata de acesta. Este inca un semn ca PSD are inca probleme cu rolul sau de partid de opozitie, care e cind cu puterea, cind impotriva ei.
La mila lui Dumnezeu!, de Daniela Serb, Adevarul
80 la sută din şcolari consideră că Dumnezeu a creat lumea. La începutul acestui an şcolar, într-un reportaj de televiziune, un elev dintr-o comună vasluiană, cred că se numea Fâstâci, îi spunea ziaristului că la el în sat se ridică o nouă şcoală. În cripta ei de beton se îngropaseră deja mai multe miliarde.
Banii se isprăviseră şi din noua şcoală se vedea doar scheletul ruginit de fier-beton. Primarul, vizibil abţiguit, se răţoia la camera de luat vederi şi spunea că nu este vina lui. El a fost plin de bune intenţii, a făcut rost de bani, ce vrea lumea de la el? La fel spuneau şi muncitorii care morfoleau şmechereşte câte un chiştoc în colţul gurii. Elevul european din comuna Fâstâci însă tot mai spera că poate la anul sau la anul celălalt, dacă vrea Dumnezeu, visul lui şi al colegilor lui de a avea o şcoală care să nu cadă peste ei va deveni realitate. Nu a fost guvern după 1989 pentru care educaţia să nu fie prioritate naţională. Nu a fost ministru care să nu înroşească microfoanele vorbind despre importanţa instruirii prin şcoală a viitorului naţiei. De atâta importanţă şcolile au început să cadă în capul elevilor. Sătui de promisiuni deşarte, profesorii care nu au mai putut îndura umilinţa sărăciei salariale au părăsit sistemul. Au rămas numai cei care nu au avut unde pleca sau cei prea bătrâni pentru a o face. Aşa am ajuns să avem un sistem de educaţie printre cele mai slabe din Europa. În dorinţa de a-şi vedea copiii "realizaţi", părinţii investesc sume importante de bani într-un sistem de educaţie paralel. Lucrurile merg din rău în mai rău – educaţia moare cu prea multe moaşe lângă ea.
Ministerul de Interne-Externe, de Grigore Cartianu, Evenimentul Zilei
"Guvernul Tăriceanu a recurs la două şmecherii: a inclus relaţiile cu Uniunea Europeană la capitolul "treburi interne" şi s-a înarmat cu o hotărâre de guvern pentru a evita Curtea Constituţională". Credeam că guvernul Tăriceanu e atât de ocupat cu diverse şperţuri şi golănii politice - gen ordonanţele antijustiţie ale lui Chiuariu, amânarea diverselor alegeri sau promovarea „tunarului“ Radu Stroe ca şef peste oştirea română -, încât nu mai are timp şi pentru a se transforma într-un al doilea legislativ. Unul mai obscen chiar şi decât parlamentul. Asta e: ne-am mai înşelat o dată. Trupa de la Palatul Victoria, cu Tăriceanu în frunte, dovedeşte că are resurse nebănuite în a pune la cale coţcării politice. Ultima dintre ele este tentativa de eliminare a preşedintelui României, prin hotărâre de guvern, din politica europeană a ţării noastre. Sigur că lucrătura are o ţintă clară: Traian Băsescu. Dacă la Cotroceni s-ar afla combinagiul Ion Iliescu sau filfizonul Emil Constantinescu, probabil că această hotărâre de guvern n-ar fi existat. N-ar fi nevoie de ea. Însă Băsescu trebuie scos din joc. Eliminat. Lichidat. Trebuie împăiat acolo, la Cotroceni, şi scos doar din când în când, ca să facă hă-hă-hă şi să pupe moaşte. Aşa se văd lucrurile dinspre guvernul petro-liberal.
