Unde ne sunt candidatii? de Octavian Andronic
Uitandu-ma cu cata cazna se aduna candidatii pentru Primaria Bucurestilor, nu pot sa nu-mi aduc aminte ce se intampla in urma cu 16 ani, cand au avut loc primele alegeri locale. Era inceputul de an 1992 si alegerile aveau loc in februarie. Se formase recent Conventia Democratica si aparuse, scos din jobenul liberalilor, Crin Halaicu. Nu-l stia nimeni, era inginer sau subinginer pe un santier. Partidul de guvernamant mergea pe mana lui Cazimir Ionescu, figura „legendara” a CPUN-ului, iar tinerii liberali disidenti, de sub aripa lui Patriciu decisesera sa-l arunce in batalie pe fragedul Calin Popescu Tariceanu, un play-boy care cocheta cu presa printr-un post de radio. Pe atunci, finantatorul tinerilor liberali era Viorel Catarama, regele saltelelor Relaxa. A mai candidat din partea PRM-ului cineva - nu-mi mai aduc exact aminte numele, era jurnalist sau scriitor. Partidul de guvernamant se afla in pragul sciziunii, dupa mineriada din septembrie 1991 si aruncarea peste bord a lui Petre Roman, indreptandu-se cu pasi mari spre „dubla” FDSN – FSN. Dupa doi ani in care se perindasera primari autonumiti, sau numiti nu se stie exact cum, fostul ministru al Transporturilor, Doru Pana, se pregatea sa prinda functia nou creata de prefect.
Excedent de grade de Eduard Huidan
Cindva, publicam, in spatiul acestei rubrici, declaratia unui batrin ostas, veteran de razboi, decorat cu medalii si ordine romanesti dar si straine, pentru eroismul manifestat in al doilea razboi mondial. Iritat de faptul ca generatia lui se tot subtiaza asteptind zadarnic "recunostinta" unei patrii - evident, reprezentanta de guvernantii perindati la putere in aceasta perioada - mereu ingrata cu eroii ei, folosind un limbaj mai cazon, cum ii sta bine unui barbat care a pus pieptul la hotare, ca sa folosesc o expresie draga luptatorilor nostri, acesta imi spunea, indignat, ca nu te mai poti p... pe strada de generali si colonei. Generali si colonei care, desigur, costa mult, sint chiar un lux, aprecia cineva, facuti la gramada, "la apelul de seara", de toate puterile din Romania de dupa '89, ai caror exponenti au mers pe ideea ca daca arunca cu grade si ploi de stele asupra cui se nimereste a purta o uniforma sau asupra cui apartine "de cine trebuie" - prin relatii politice, de afaceri sau de cumetrie - Armata va fi cu ei. Acum, fiind an electoral, marinarul din fruntea tarii s-a gindit ca este bine sa joace o carte populista impotriva ministrului apararii, liberalul Melescanu, lovind "blind" si in amiralul pe care si l-a tras in functie la minister, reprosindu-le faptul ca, in Romania, se inregistreaza un excedent de 1.400 de colonei si locotenent colonei, ca la generali, "cita frunza, cita iarba", nu s-a mai referit. Desigur, ar fi un semnal de alarma corect, mai ales ca ne aflam intr-un proces de reformare a armatei, insa, daca ne gindim bine, "comandantul suprem", din fruntea CSAT, este chiar cel suparat.
COMEDIA CANDIDATILOR de Alexandru Ganea
Tin minte ca, in facultate, aveam un coleg care venea mereu la examene rupt de oboseala, cu niste cearcane cat fundul sticlei, cu parul in dezordine si mergand de parca in secunda urmatoare s-ar fi prabusit. Se plangea - insa cu mandria celui caruia ii place sa se victimizeze - ca e terminat de cat a invatat, ca de trei nopti rezista numai cu fiole de cafeina si ca de-atata tocit se teme ca nu-i va mai functiona creierul in sala de examen. Cum ajungea in halul asta? Pai, foarte simplu: pentru el, cand incepea sesiunea, incepea vacanta! Nu numai ca nu invata nimic si pierdea cursuri in timpul semestrului, dar nici in sesiune nu-si batea capul cu invatatura. Avea altele: iesit in oras, beri cu amicii, fotbal, table, filme, fete, leneveala... Cica se odihnea inainte de-a da piept cu materiile. Cu vreo trei zile inainte de primul examen, incepea sa se agite. Citea cateva cursuri, isi lua si notite, dupa care incepea sa-si caute alte treburi, care, chipurile, nu sufereau amanare si il ajutau la invatat: isi facea ordine in hartii, se barbierea de doua ori pe zi, uda florile, ba chiar se incumeta si sa dea cu aspiratorul! In pauze, invata, mai cu seama noaptea. Si cel mai bine povestea ca invata in noaptea dinaintea examenului, consacrata confectionarii de fituici si subiecte "servite".
Ce mai fura politistii de Adrian NICULAE
Un ofiter de la Biroul de Investigatii Criminale al IPJ Cluj a fost prins in timp ce fura, impreuna cu sotia, din magazinele oraselului austriac Wiener Neustadt. Dupa ce ne-au acuzat ca le-am mancat lebedele si ne-au privit cu suspiciune, de multe ori indreptatita, vreme de un deceniu si jumatate, austriecii si-au vazut in sfarsit confirmata parerea ca suntem o natie de hoti. Ca ridicolul situatiei sa fie complet, omul nostru isi folosise experienta profesionala: Liviu Popa Terec este angajat la Investigatii Criminale, iar inainte de a-si da examenele pentru a deveni ofiter, lucrase ca agent la “Mica criminalitate”, ocupandu-se exact de hoti. Logic, Backer, un brutar dintr-un sat, isi spune acum filozofic, in timp ce savureaza cafeaua de dimineata si citeste stirea in Salzburger Nachrichten: “Daca la astia si politistii fura din magazine...”. Pentru ca asta e, intr-adevar, exact genul de stire care face uitate intr-o clipita si eforturile facute de Politia Romana pentru a-i ajuta pe omologii austrieci sa scape de bandele de hoti venite de pe la noi, si conduita onesta a zecilor de mii de conationali ai ofiterului ciorditor care muncesc legal in Austria. Noroc ca sutele de milioane de euro cheltuite de romani in statiunile montane austriece au ajuns sa fie deja prea importante pentru ca vestea ispravilor “vajnicului politist” sa produca mai mult decat cautaturi piezise la adresa noastra. Culmea e ca avem politisti hoti destui si acasa, de ne-am permis sa dam la export. Numai in 2007, 110 colegi de-ai lui Terec au fost invinuiti oficial de fapte de coruptie ce au mers de la traditionala spaga pana la cardasia cu hotii.
O campanie soft? de George Radulescu
Blaga si Mitrea nu si-au dorit postul pentru care vor candida. Asadar Vasile Blaga (PD-L), fost ministru de interne in Cabinetul Tariceanu I, se va duela, foarte probabil, pentru fotoliul de primar general al Capitalei, cu Miron Mitrea (PSD), fost ministru al transporturilor in Cabinetul Nastase. Atat social-democratii, cat si pedelistii au aruncat in lupta pentru Bucuresti doua piese din artileria grea a partidului.
Numele lui Marian Vanghelie si al lui Liviu Negoita, care s-au vehiculat intens pentru aceasta batalie, nu au facut decat sa intretina atmosfera de incordare preelectorala. Daca primarul sectorului 5 nu se obisnuieste si pace cu ideea ca a ratat la mustata o noua sansa de a deveni edil-sef, Liviu Negoita respira usurat.
"Mitrea, fa-te ca lucrezi!" de Silviu Sergiu
«Oricum pierdem alegerile, totul e sa le pierdem bine»".Cuvintele de o sinceritate debordanta ale lui Marian Vanghelie - intai-distrugatorul limbii romane, spaima diatezelor si a conjugarilor - ar putea fi cheia care sa rezolve misterul eventualei desemnari a lui Miron Mitrea drept candidat al PSD la Primaria Capitalei „Primarul care este“ are dreptate. Nu cred ca vreun PSD-ist cu scaun la cap isi imagineaza ca partidul ar putea sa castige Bucurestiul. Sunt unii care vor chiar ca PSD-ul sa se faca de ras. Sa ia un scor minuscul, astfel incat rezultatul alegerilor din Capitala sa nu le pericliteze pozitia in interiorul partidului. Ei se ghideaza dupa dictonul: „Daca tot pierdem alegerile, macar sa le pierdem cu folos“.
Este cazul lui Mircea Geoana si al lui Marian Vanghelie. Cei doi ar accepta, cred, si candidatura matusii Tamara pentru a-l bloca pe Sorin Oprescu. „Doctorul“ are sanse sa obtina la locale un scor bunicel si sa devina, astfel, un pericol real pentru ei.
