Editoriale locale
SEXYPOLITICA, Alexandru Ghiza, TransilvaniaExpres
"Pe una dintre paginile unui sondaj al Biroului de Cercetari Sociale, facut public la inceputul saptamanii, am gasit niste informatii care merita comentate. Este vorba despre un tabel din continuarea graficului celor mai sexy personalitati din Romania. Intrebarea pusa celor care au participat la sondaj a fost libera, fara variante de raspuns prestabilite. In tabel, erau prezentate optiunile politice ale votantilor celor mai sexy persoane publice. De acolo am aflat cateva lucruri remarcabile. Ca Mona Musca este placuta mai ales de pesedisti (29,4%), in timp ce Oana Zavoranu inregistreaza cele mai bune procente printre peremisti si penegisti (12,7, respectiv 18,3%). Pedistii,
intr-un procent covarsitor (42,9%), se numara printre admiratorii Monicai Columbeanu. Aprecierile liberalilor, avand probabil mai multi votanti de sex femeiesc, sunt cele mai multe in dreptul lui Stefan Banica jr (26,3%). Interesant, nu?"[..]" Gusturile unei mari parti dintre femeile liberale pentru actori aspectuosi, de genul lui Banica jr., sunt si ele relevante. Pai, cum arata liderii liberali? Nu mai spun ca, daca s-ar imbraca in piele si ar incaleca pe o motocicleta, obiectul visurilor doamnelor liberale ar face furori. Ce mai conteaza ca te pot trada oricand?! Important este ca arata bine, nu ca vreun chelios transpirat care te priveste sui. "
Lecţia de europenism a Turciei, Octavian Andronic, Buna ziua Brasov
"Relaţia noastră istorică apropiată cu Turcia se vede cu ochiul liber, nu doar în bagajul lingvistic (unde am preluat numeroşi termeni legaţi în special de civilizaţia materială) ci şi dintr-un cod emoţional comun.
Sunt tot mai tentat să cred că inclusiv în perioadele pe care cronicile le descriu ca fiind de „asuprire" sau de dominaţie, relaţiile interumane se distingeau prin înţelegere şi dorinţă de coabitare. Până la urmă, relaţia politică era una foarte clară: ţările româneşti plăteau Înaltei Porţi taxa de protecţie, având în schimb deplină libertate religioasă sau de administraţie internă.
Turcii au redevenit o prezenţă comună la noi după Revoluţie. Spiritul lor întreprinzător i-a adus pe urmele trasate de istorie şi nu putem nega că am învăţat de la ei nu puţine lucruri în ceea ce priveşte economia de piaţă şi spiritul negustoresc. Dacă turcii au venit şi vin la noi cu treabă, noi mergem tot mai des la ei ca turişti. Şi învăţam pe viu ce înseamnă turism modern şi servicii atente şi eficiente. Administraţiile de la Ankara au mizat cu hotărâre, încă de acum vreo două decenii, pe cartea turismului: aveau toate condiţiile."[...]" Mă întreb chiar dacă nu este oarecum nedrept ca noi, românii, să facem parte din Uniune, în ciuda decalajelor evidente şi a lipsei de apetit pentru reducerea lor, atâta timp cât turcii, mult pregătiţi şi mai apţi, stau la coadă aşteptând bunăvoinţa Bruxelles-ului.
Dar asta-i viaţa!"
Editoriale nationale
Déja-vu la Kiev, Bogdan Chirieac, Gandul
"In decembrie 2004, în timp ce la Bucureşti Băsescu şi Tăriceanu, îmbrăcaţi în portocaliu, învingeau stânga PSD-istă, la Kiev omologii lor Viktor Iuşcenko şi Iulia Timoşenko repurtau, tot în portocaliu, o victorie împotriva stângii lui Ianukovici. Ca şi la Bucureşti, şi la Kiev au urmat trei ani de haos. Iuşcenko s-a certat cu Timoşenko, pe motiv că femeia reprezenta oligarhia coruptă, fiind ea însăşi milionară în dolari. S-au încercat tot felul de soluţii politice, alianţe oligarhice, influenţe externe."[...]" Ucraina a rămas la fel de instabilă şi a progresat la fel de puţin pe calea democraţiei. Ultimele alegeri arată că vechea alianţă Iuşcenko-Timoşenko se reface, în ciuda tuturor războaielor din trecut. Cam tot aşa cum preşedintele Băsescu propunea, săptămâna trecută, refacerea alianţei D.A., doar că fără Tăriceanu. Dacă Băsescu şi Iuşcenko au multe puncte comune, România se aseamănă prea puţin cu Ucraina. Ucraina este un stat disputat acum politic de Rusia şi Statele Unite."
Traian si Prea Fericirea, Liviu Avram, Cotidianul
"La fel ca Ion Iliescu, Traian Basescu nu prea stie cum sa se poarte cu Cele Sfinte. Dar asa cum se poarta, ii iese parca mai bine. Numai aparent insa."[...]" Iliescu si Teoctist s-au meritat unul pe altul. Veniti amindoi din trecut, s-au sprijinit unul pe altul si amindoi pe tot soiul de oculte ca sa-si pastreze puterea si dupa zdruncinatura din decembrie '89. Tandemul s-a fisurat un pic in 1996 si s-a refacut in 2000 doar pentru ca sa se fisureze din nou in 2004. In mod cert, ambele fisuri il au ca responsabil pe Iliescu, mult mai vulnerabil la vot, prin natura functiei, decit companionul sau. In vara asta, tot prin natura functiei, companionul si-a parasit domeniul de activitate asa cum si celalalt promite sa si-l paraseasca pe al sau: cu picioarele inainte. Cu o sicana de aproape trei ani, pe care indraznim s-o numim perioada de tranzitie de la un fost presedinte la un nou Patriarh, s-a incheiat un anume capitol din relatia Biserica-Stat. Incepe altul."
Cifrele creşterii încep să se răzbune, Dan Străuţ, Adevărul
„De câte ori anunţă măsuri menite să crească nivelul de trai al oamenilor, politicienii invocă drept argumente infailibile creşterea economică, înmulţirea investiţiilor şi, în general, însănătoşirea mediului de afaceri.
Plusurile de 8% în 2006, apoi de peste 6% estimate pentru 2007, evocate cu mare pompă în comunicatele statistice, au înfierbântat mesajele partidelor, care acum se înghesuie să promită, cu argumente "beton", diverse beneficii pentru potenţialii alegători.
Prea puţini observă, însă, că această "creştere economică", pur statistică, are două tăişuri: pe de-o parte, împinge prognozele în zone mult prea optimiste faţă de posibilităţile reale de a realiza performanţe, iar de cealaltă parte dă impresia - falsă! - că românilor le creşte constant puterea de cumpărare. "
Primarul Romei ne face brandul de tara, Ioana Lupea, Evenimentul Zilei
"Ioana Lupea: "Reputatia de mancatori de lebede vii la micul dejun si de infractori priceputi ne insoteste ca o umbra." Dupa presa britanica, primarul Romei Walter Veltroni a pus si el umarul la construirea acestui brand de tara, spunand ca italienii sunt „mai putin siguri dupa intrarea romanilor in UE".
Vazuta prin lentila statisticilor politienesti din Italia, Marea Britanie sau Spania, Romania este un urias laborator de banditi decerebrati. N-ar fi de mirare ca la Ministerul Muncii sa soseasca foarte curand oferte pentru posturi ca spargator calificat de capete si jefuitor profesionist de locuinte cu trusa de scule si masina personala.
Nedrept prestigiu, dar pe undeva firesc. De cand imigratia, inclusiv cea politica, a fost lasata de statele UE pe seama ministerelor de interne, politia a devenit interfata de comunicare intre majoritate si comunitatile de nou-veniti in cautarea unei vieti mai bune."
