Editoriale locale
BULGARII-S SUPARATI? PAGUBA-N CIUPERCI, Alexandru Ganea, TransilvaniaExpres
Victoria nationalei de fotbal a tarii noastre impotriva Olandei insotita de declaratia - mai mult sau mai putin inspirata, cum o considerati - a lui Adrian Mutu, ca ar prefera ca batavii si nu bulgarii sa se califice la Europene, fiindca "sunt mai civilizati´´, a starnit in plantatia de castraveti de la sud de Dunare un potop de insulte nu doar la adresa fotbalistului care a spus, in nume propriu, ce gandeste, ci si a romanilor, ca natie. Ca l-au catalogat pe atacantul nationalei drept "acel iubitor de cocaina´´, "un dependent care nu stie ce vorbeste´´, e o problema intre Mutu si ziarul sau ziarele care l-au descris astfel, chiar atunci cand primea, in Italia, un prestigios trofeu.[...] Bulgarii sunt suparati? Ei si ce? Asta o fi starea lor naturala, ca par nascuti mohorati si frustrati. De ce trebuie sa-i luam in seama? De ce trebuie sa reactioneze ministrul nostru de Externe, coborandu-se la nivelul penibilului din presa sofiota si dandu-le astfel semnatarilor importanta pe care nici pe departe n-o merita? Ca ei, saracii, asta si asteapta: sa-i bage cineva in seama, ca s-or fi saturat de cand se baga singuri. Lasati-i, vorba Bunicutei, sa fiarba-n suc propriu!
In definitiv, cine-s si bulgarii astia?
Statura şpăgii, Octavian Andronic, Buna ziua Brasov
Iertat să fiu de cititori că mai revin, după toată vânzoleala din ultimele zile, asupra temei „mită cu caltaboşi". Revin pentru că ceea ce a filmat SRI-ul nu este nici neobişnuit şi nici izolat. Gestul prin care Mureşan îi „remite" lui Remeş plicul cu „dorinţe" poate fi multiplicat la o scară care să ne releve adevărata dimensiune a fenomenului şpăgii în România europeană de azi. Cred că mulţi alţi „actori" au simţit un fior rece pe şira spinării văzând secvenţele cu pricina şi au început să-şi scotocească memoria în căutare de indicii după care să-şi dea seama dacă nu li s-ar putea întâmpla şi lor acelaşi lucru. Ceea ce trebuie să recunosc este, însă, incredibila potrivire dintre calitatea şpăgii şi cea a protagoniştilor.
Atât Remeş cât şi Mureşan fac parte din categoria de „specialişti" de doi lei pe care i-a scos în faţă nefericita guvernare cederistă din 1997-2000. Personaje de condiţie modestă, propulsate de conjuncturi sau persoane interesate. Mureşan făcea piaţa pentru Corneliu Coposu, iar Remeş aranja registrele unor faimoşi fabricanţi de alcool-asta a fost calificarea lor. Şi au ajuns, unul mai mare peste o agricultură pe care a muls-o ca pe o vacă, lăsând-o sprijinită de iesle, ca să nu cadă din picioare, iar al doilea şef peste Finanţe, unde cea mai strălucită idee a sa a fost să pună taxe pe scaunele din cârciumi.
Editoriale nationale
Europenii s-au săturat de Rominia, Bogdan Chirieac, Gandul
La 10 luni după ce a fost admisă în UE, europenii s-au săturat până peste cap de România. Ceea ce-i deranjează pe cetăţenii de rând nu este haosul politic de la Bucureşti sau posibila clauză de salvgardare pentru agricultura românească. Marea majoritate a europenilor nu se interesează de felul în care clasa politică de la Bucureşti îşi bate joc de propriul popor. În schimb, lumea e stupefiată de cadoul făcut de România odată cu aderarea la UE: problema nerezolvată a minorităţii rome. Titlul de mai sus nu conţine o greşeală de tipar. Pe Champs Elysées, Oxford Street, Via del Corso sau Kaertner Strasse, cerşetorii cu copii în braţe, hoţii de buzunare, grupurile ameninţătoare puse pe harţă sau cele de spălători de parbrize din intersecţii sunt formate în majoritate din cetăţeni români.Situaţia devine atât de tensionată încât politicieni locali din Franţa, Italia sau Spania au luat deja poziţie publică faţă de romii care se instalează peste tot şi le oripilează comunităţile prin modul lor de viaţă.
A mia oara: cine raspunde? Sever Voinescu, Cotidianul
Nu stiu cum se zice in limba moldoveneasca "greseala de proportii istorice". Poate ne spune Ministerul de Externe. Oricine vrea sa inteleaga relatiile dintre Romania si Republica Moldova in paradigma strict bilaterala risca sa nu priceapa nimic. Relatia Bucurestiului cu Chisinaul are sens numai daca o privim ca pe o relatie de vase comunicante, impreuna cu relatia Chisinaului cu Moscova. Poate ca aceasta este greseala fundamentala pe care o facem: privim Moldova ca pe un „in sine" cu sinele ratacit. De fapt, Moldova este cu mult mai preocupata de Rusia decit de Romania, avind deja o optiune strategica asumata. Si noua nu ne vine sa credem si tot asteptam, si incurajam, si sprijinim, si indemnam. Pentru Moldova dlui Voronin, Romania nu conteaza decit ca stimulent al relatiei sale cu Moscova. Daca dl Voronin simte ca e bine pentru relatia sa cu Moscova sa traga doua palme Romaniei, o face. Daca, dimpotriva, simte ca Moscova e rece si trebuie (re)interesata de Moldova, atunci face cu ochiul Romaniei contind pe efectele benefice ale micii gelozii.
Toamna vrajbei noastre,Daniela Crasnaru, Adevarul
Se zice că atunci când Dumnezeu vrea să te piardă mai întâi îţi ia minţile. Nu ştiu de ce Dumnezeu vrea să ne piardă, căile lui către bine trec uneori prin pedepse pe care nu le înţelegem. Cert este că multora le-a luat minţile, atâtea câte le aveau, dacă le-au avut vreodată. În afară de ură, de pândă, de lovituri sub centură, de mizerii scoase pe tarabă, de delaţiuni şi conflicte, de lupte surde şi absurde, aproape că nu mai vezi nimic. Nimic bun adică, un pic de seninătate, de confort sufletesc, de bine nealterat, de presupuneri sumbre, de analize care sunt gata să scoată la iveală mârşăvii inimaginabile. Faci ochii roată şi aproape că nu găseşti nimic care să te mai bucure, care să te mai facă să te gândeşti că viaţa asta, singura care ţi-e dată, merită să fie consumată aşa, pe rugul unor principii afişate cu ostentaţie, zilnic, dar niciodată respectate.
Materiale si mesaje, Radu Paraschivescu, Evenimentul zilei
E greu de facut o clasificare in functie de structura materialului sau de calitatea mesajului. Totusi, se poate observa un lucru interesant: anumite suprafete acoperibile cu litere si cuvinte reclama un anumit tip de discurs. Faianta si marmura, bunaoara, invita la franchete sexuala si la limbaj frust.
Pe peretii multor cabine de toaleta se rasfata o oferta de servicii atotcuprinzatoare, iar din loc in loc apare cate o sudalma birjareasca, fara un destinatar precis. Prestatorul comunica explicit ce e dispus sa faca si isi lasa numarul de telefon pentru detalii.
Aceleasi mesaje stau lipite si in interiorul statiilor de metrou, unde raceala faiantei sau a marmurei se dizolva sub presiunea patimasa a mesajului cu incarcatura copulatorie. Aici rasare insa si exceptia. Mistici hirsuti se strecoara printre bornele rutului si zugravesc cu degete tremuratoare o promisiune revelata: „Isus va sosi in curand".
