Previziuni sumbre în 2012 pentru economia României

Sectorul de stat va fi motorul investiţiilor, companiile private vor duce greul. Toate prognozele, oficiale sau nu, prevăd o creştere economică de cel puţin 1,5%-2% în 2012 faţă de 2011.

Când întrebi, însă, din ce va veni această creştere, răspunsurile indică investiţiile publice drept principală sur-să şi agricultura ca potenţial factor de frânare, ceea ce înseamnă că investiţiile statului făcute haotic şi cu costuri umflate, vor pune în pericol şi această şansă de a porni motoarele economiei.
Industria va trebui să-şi găsească noi nişe de piaţă, în condiţiile în care exporturile către ţările UE ar putea scădea pe fondul crizei euro, iar construcţiile şi piaţa imobiliară sunt legate ombilical de reluarea creditării.
Doar în sectorul de servicii s-ar mai putea găsi surse de dezvoltare, având în vedere decalajele tehnologice care încă mai persistă în România.
Pe scurt, statul este aşteptat să demareze investiţii cu impact în economie, astfel încât sectoarele „gripate" să mai ia un balon de oxigen, în timp ce companiile private vor fi nevoite să ducă greul relansării, dacă nu cumva al revenirii în recesiune.
Iată care sunt, în opinia analiştilor economici de la Adevărul,  reperele macroeconomice referitoare la anul viitor, desprinse din prognozele enunţate de oficialităţi, lideri ai mediului de afaceri sau întreprinzători în ultima perioadă.
Puncte tari.  Unul dintre avantajele invocate adesea de oamenii de afaceri străini sau români este potenţialul încă nefructificat al diverselor pieţe. De la agricultură la tehnologie, de la infrastructură la informatică şi telecomunicaţii - aproape toate sectoarele sunt încă subdezvoltate faţă de adevăratul nivel posibil, şi acesta e un argument destul de solid pentru investitori.
Puncte slabe. Ceea ce până nu demult era un avantaj competitiv, acum se transformă într-un contraargument: preţul scăzut al forţei de muncă. Manopera ieftină din anii 2005-2006 a atras Nokia în România, manopera scumpă din 2010-2011 a alungat-o. Din păcate, unii oficiali încă mai laudă „forţa de muncă ieftină“ din România şi amintesc tot mai rar de gradul înalt de calificare al românilor. Iar forţa de muncă de înaltă calificare este tot mai greu de găsit, iar acest lucru ar trebui să dea de gândit celor care se ocupă cu învăţământul tehnic de la noi.
Oportunităţi. Marea oportunitate pentru România este diversificarea exporturilor şi extinderea către pieţele dinafara UE. Pentru cei care nu se uită peste graniţă, oportunitatea vine din agricultură, unde marjele de profit trec de 30% când producţia este bine corelată cu piaţa. Mai ales producţia bio şi fermele cu activităţi non-tradiţionale au şanse mari de succes.
Provocări. Ameninţarea cea mare vine, desigur, din zona euro, unde măsurile fiscale propuse pentru a menţine echilibrul monedei unice sunt cam dure chiar şi pentru „elevul model“ România (expresia aparţine misiunii FMI).
O reducere a deficitului bugetar de la 4,4% în 2011 la 1,9% din PIB în 2012 este posibilă doar cu preţul îngheţării salariilor şi pensiilor, dar şi a taxelor şi impozitelor, ceea ce înseamnă că nici familiile, dar nici companiile nu vor fi mulţumite cu regimul fiscal pe care vor trebui să-l suporte.
Deloc întâmplător, tot mai puţini români sunt dispuşi să-şi sacrifice aceşti ani de dragul unor indicatori macroeconomici, şi aici oficialii aflaţi la pupitrele de comandă vor trebui să fie mult mai atenţi.