Noaptea trecută m-am uitat la gala premiilor Oscar, şi, obişnuit din timpul alegerilor mioritice să nu am un preferat, ci doar să sper ca cineva să nu iasă, mi-am dorit să nu câştige „Avatar”. Mă enervează Cameron şi mă enervează publicitatea în exces pe care i-o toarnă cu generozitate, Hollywood-ul, în cur. Cameron ştie să facă un singur lucru: să bubuie sutele de milioane ale producătorilor, poate doar Michael Bay să-l bată în domeniu, în rest, n-are profunzime, n-are substanţă, n-are stil şi n-are nici prea multă imaginaţie, dacă mă întrebaţi pe mine. Undeva, în sufletul meu, speram să câştige Tarantino şi al său fabulos „Inglourious Basterds”, sau măcar „District 9”, care e infinit mai bun, mai SF şi mai plin de mesaj decât va fi vreodată James Cameron. Ştiam, însă, clar, că Tarantino nu va câştiga, cel puţin nu în următorii 10-15 ani, pentru că, aidoma lui Martin Scorsese, e mult prea dement în sensul bun al cuvântului, mult prea talentat şi mult prea incorect din punct de vedere politic, iar America nu poate renunţa încă la faimoasa-i ipocrizie. Scorsese n-a primit statueta aurită pentru „Raging Bull”, „Taxi Driver”, „Casino”, „Goodfellas” sau „Gangs of New York”, în schimb i-au dat-o în contul „The Departed”, un film cel mult mediocru, comparat cu cele anterior menţionate, atunci când, probabil, nici nu mai avea nevoie de un Oscar, iar Quentin Tarantino pare a-i împărtăşi soarta.
A câştigat „The Hurt Locker”, al lui Katheryn Bigelow, sau, mai bine spus, i-au dat premiul, nu l-a câştigat ea. I-au dat premiul pentru că prostimea trebuie să înţeleagă ce băieţi răi sunt irakienii şi cât de important e ca administraţia americană să continue finanţarea acelui război, pe banii contribuabililor. Neinspiraţi ai noştri, trebuiau să facă repede-repede o piesă de teatru pe scenariu de Sever Voinescu, cu un Mad Max chel ce se luptă împotriva ameninţării comunismului, mogulilor, minerilor, pixelului albastru, care să primească din mâinile tremurânde de emoţie ale unui Caramitru, premiul galei UNITER. Un fleac, i-am ciuruit!
P.S. Doamna Bigelow arată la aproape 60 de ani, ca o divă, deşi nu stă decât în spatele camerei de filmare...aviz „divelor” autohtone!
de Mihai Băra
