După o perioadă mai scurtă sau mai lungă de post, în fiecare an, la sfârşitul lunii iunie, Bisericile apostolice îi prăznuiesc pe cei doi mari propovăduitori ai învăţăturii creştine, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ce se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, Ei sunt consideraţi „căpetenii apostolilor” şi „lumii învăţători”, contribuind, prin râvna lor, la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părţi ale lumii. Ei sunt sărbătoriţi împreună, deoarece tradiţia consemnează că au suferit moarte martirică în aceeaşi zi, 29 iunie, anul 67. Sânpetru păstrează cheile Raiului.
Sărbătoriţi. Potrivit datelor Direcţiei Judeţene Comunitare de Evidenţă a Persoanelor Braşov, în judeţul Braşov, sunt înregistrate 3.708 de femei cu numele Petra, Petronela, Petruţa, Petrina, Pavelica, cărora li se adaugă cei 11.405 bărbaţi pe care îi cheamă Petre, Petrică, Petrişor, Petronel, Pavel.
Popular, Sânpetru. În calendarul tradiţional românesc, deşi în 29 iunie sunt prevăzuţi în calendarul creştin Sf. Apostoli Petru şi Pavel, în popor sărbătoarea este cunoscută drept Sânpetru. Pe lângă transformarea celor doi sfinţi într-unul singur, sunt interesante noile atribuţii ale acestuia în panteonul popular: Sânpetru are în păstrare cheile Raiului şi ale cămărilor cereşti, de unde împarte hrana animalelor sălbatice, stă pe scaunul de judecată lângă Dumnezeu, pe carel sfătuieşte în luarea hotărârilor. Este solul sau iscoada lui Dumnezeu pe pământ, călătoreşte pe pământ, printre oameni, dar poate fi văzut şi în lună sau când se deschide cerul, la marile sărbători, stând la masa împărătească, apără ogoare de grindină, dar poate da şi ploaie cu piatră pentru a-i pedepsi pe oameni.
Superstiţii. O legendă a cucului spune că, pe când Sf. Petru avea o herghelie, un mare tâlhar, pe nume Cucu, îi fura caii. Nici cu puterea sa de sfânt, nici cu ajutorul Atotputernicului, Sânpetru nu găseşte caii. Necăjit, Sf. Petru îl blestemă pe cuc să se prefacă în pasăre neagră, să fie cobe rea şi singur săşi spună numele, unde s-o afla. De atunci hoţul altceva nu mai zice, decât îşi strigă toată ziua numele prin pădure: Cucu, cucu! În unele legende şi snoave, lui Sânpetru i se întâmplă o sumedenie de lucruri hazlii pentru calitatea sa de sfânt: i se fură caii sau boii în vremea aratului, pierde cheile Raiului, are o ibovnică pescăriţă, petrece şi joacă cu oamenii de rând la cârciumă, se îmbată şi încasează bătaie.
La Sânpetru, sărbătoare populară mult preţuită, au loc renumite târguri dintre care cel mai cunoscut este cel de pe Muntele Găina. Dar şi localitatea braşoveană Sânpetru îşi cinsteşte cum se cuvine patronul spiritual.
