Pe cine şantajează Udrea?

După ce s-a rezolvat problema cu Monica Iacob Ridzi, fostul ministru al Sportului ajungând acum într-o zonă gri, pe unde umblă şi Năstase, tunurile presei s-au îndreptat asupra ministrului Turismului, Elena Udrea.

Problema e că diva din Pleşcoi, deşi la fel de largă la mână cu fondurile statului, este mult mai versată în politică decât amatoarea de Ridzi. Udrea s-a prins că presa e în criză şi s-a arătat dispusă s-o ajute cu fonduri de la stat pentru promovarea turismului. Când un dârz de tipul Cătălin Tolontan i-a atras atenţia că treaba asta n-o să-i asigurea prea multă imunitate, Udrea a mai scos un as din mânecă. A anunţat că va publica listele cu ziariştii ce au primit diurnă de la MT, când au însoţit-o pe ministru prin peregrinările ei în Occident.
Acum, nu-i bai dacă iei diurnă de la stat când te duci să consemnezi la Paris cum se promovează turismul românesc. Bai este ce scrii de acolo, dacă nu cumva banii ăia de diurnă sunt folosiţi să-ţi închidă gura, să nu spui cum s-a făcut de cacao blonda de la Cotroceni sau faptul că franţujii sunt indiferenţi faţă de Mânăstirile din Bucovina.
În urmă cu vreo trei ani am fost şi eu invitat, alături de câţiva ziarişti braşoveni, la Bruxelles, pentru a lua parte la o manifestare de-asta, de promovare a turismului şi a judeţului. Am stat vreo două zile pe-acolo, celebra statuie care se pişă, am participat la prelegeri.
Acolo am avut ocazia să văd ce ciuhapi penibili ne reprezintă pe acolo. Era un cocalar, coordonatorul reprezentanţei Uniunii Consiliilor Judeţene din România la Bruxelles, care nu s-a putut abţine şi a debitat tâmpenii încontinuu, a făcut tot felul de glume xenofoabe, a vorbit prost în trei limbi, fiindu-i ruşine să vorbească în română deşi organizatorii asiguraseră translatori. Ambasadorul nostru la acea vreme, un alt viteaz, a vorbit jumate în englez, jumate în franceză, a comentat că ştie şi „flamish” ceea ce, după capul lui ar fi flamanda, dar era sigur că nu-i nimeni în sală care să înţeleagă ce banalităţi are de spus.
Şi printre ai noştri, ce plecarăm din Braşov au fost vreo câţiva care au dat cu mucii în fasole a-la-grande, explicând în franceza de baltă cum în Braşov locuiesc rumânii, saxonii şi “csongores”, ceea ce ar fi o combinaţie între şogori şi bozgori.
Per ansamblu prezenţa noastră a fost şi onorabilă şi de toată jena. M-am dus la sediul reprezentanţei ce-i plătea salariul cocalarului şi am scris cam ce-am văzut pe-acolo, sub privirile îndurerate ale unui oficial braşovean (acum e un fel de şef de agenţie) care mă ruga să nu mai fiu atât de obiectiv şi să trec cu vederea aspectele penibile.
A dracu pielea pe mine, n-am trecut cu vederea. Am scris exact cum am văzut, şi ălea bune şi ălea rele.
S-au mai făcut de atunci excursii la Bruxelles, n-am mai fost invitat la niciuna. Alţi colegi de-ai mei cunosc Bruxelles-ul ca-n palmă.
Revenind la tentativa de şantaj a doamnei Udrea, se pare că nu toţi care au participat la excursiile din străinătate au scris cam tot ce au văzut pe acolo. De-aia, preventiv, au început să fie daţi afară nişte oameni de pe la o serie de ziare centrale când, vezi doamne, au auzit şefii lor ce au făcut pe acolo. Abia aştept să publice listele Elena Udrea că o să-i descoperiţi imediat pe cei care au înghiţit găluştile cu tot cu diurnă. Mai mult ca sigur sunt cei care au participat la mai multe excursii. Peste ceva timp veţi găsi numele acelor cetăţeni pe site-urile de recrutare a forţei de muncă.



de Ovidiu Eftimie