Iniţial, am vrut să încep acest editorial cam aşa:”Încă 5 ani cu acest bezmetic beţiv, mahalagiu, paranoic, şantajist, fascistoid şi incult, care se pişă cînd are chef pe Costituţie, Parlament, presă, opinie publică, ba chiar şi pe lingăii săi orajulii, care e în stare să arunce ţara-n haos doar-doar va fi reales, şi ne-am dus dracului cu toţii”. Apoi m-am răzgîndit. Sînt ziarist serios, ce naiba! Aşa că revin.
Încerc să înţeleg ce e în mintea preşedintelui ţării mele în aceste zile. E limpede acum că a premeditat scandalul, că a vrut să împingă PSD să iasă de la guvernare, provocîndu-i şi umilindu-i pe oamenii lui Geoană, pînă cînd s-a produs inevitabilul. Problema e că nu i-au ieşit socotelile. N-a mizat pe moţiunea de cenzură. Sau, dacă a luat-o totuşi în calcul, nu s-a gîndit că ar putea trece. Omul nu e şahist, să gîndească trei-patru mutări înainte. E mai degrabă un pokerist, care joacă adesea la cacealma.
Avea în buzunar varianta guvernului Boc 3, cu sprijin de la PDL, UDMR, deputaţii minorităţilor şi o cohortă de trădători, cumpăraţi sau “convinşi”. UDMR şi minorităţile s-au sucit, iar trădătorii au fost prea puţini. Nu degeaba s-a răţoit el la liderii PDL, care-i garantaseră că totul e aranjat în Parlament. Peste toate, a văzut cu oroare cum renaşte coaliţia care l-a suspendat. Şi care-i vîră sub nas un potenţial premier pe care el, marele manipulator, nu-l va putea manevra.
Şi-atunci, şi-o fi zis, gata, ori eu, ori ei. L-a aruncat în groapa cu lei pe un nimeni, un funcţionar “de casă”. Ştiind bine că nu va avea nici o şansă. Apoi a început cu ameninţările: dacă nu-l votaţi, nu vom avea bani de salarii şi pensii. Iar dacă pică ăsta, vin cu omul meu din PDL ( se vehiculează numele Monicăi Macovei, o indezirabilă pentru majoritatea covîrşitoare a parlamentarilor). Ei, şi dacă pică şi varianta cu femeia comisar, dizolv Parlamentul! Anticipatele vă mănîncă! Şantaj ordinar. Ba, a mai şi gafat îngrozitor, anunţînd ritos că va dizolva legislativul pe 7 decembrie, a doua zi după turul doi, chiar dacă nu va mai ieşi preşedinte! Evident că nu putea, a şi retractat ulterior, dar asta arată cît de bramburit şi de disperat poate fi. Omul e, uşor de constatat, în stare de orice. O să mai vedem/auzim în campanie grozăvii şi murdării, fiţi sigur.
Cum-necum, Băsescu trebuie oprit. Pînă nu dă foc la casă. Iar pentru viitor, cred cu tărie că e musai să amendăm Legea fundamentală, în mai multe puncte care sînt aiurea, confuze, interpretabile. Poate ne gîndim, de ce nu, la o formă de republică parlamentară, cu un preşedinte care să nu fie mai mult decît un monarh constituţional. În orice caz, un nou articol n-ar trebui să lipsească din noua Constituţie. Unul care să sune cam aşa”: X a. Orice candidat la funcţia de preşedinte trebuie să treacă un test la poligraf. Ca să se constate dacă respectivul a fost (este) implicat în acţiuni ilegale, sau în măsură să pună în pericol siguranţa statului; Xb. Orice candidat trebuie să fie supus unui control psihiatric”. Trebuie să fim siguri că vom avea un preşedinte întreg la cap. Căruia nu i se va năzări într-o bună zi să-şi pună calul senator, sau să dea foc Romei.
de Adrian Teacă
