Mă văd nevoit să tratez şi eu acest subiect mai ales că, deja, trei redactori şefi de publicaţii locale s-au aplecat asupra problemei grave a băgării bonului fiscal în pieţe.
Pentru început, se pare că sunt singurul dintre ei care a călătorit în afara ţării şi a vizitat şi o piaţă nu numai monumente şi barul de la hotelul all-inclusive. Bunăoară am descoperit în inima Romei (la vreo două staţii de autobuz de Coloseum) o piaţă agroalimentară de unde am achiziţionat nişte struguri. Aceştia mi-au fost serviţi de o bătrânică seculară, care trecuse cu bine de senilitate şi acum se îndrepta, probabil, spre nemurire. Baba era atât de stafidită încât am trăit cu impresia că l-a cunoscut pe Vittorio Emanuele al II-lea. Mi-a pus strugurii într-o pungă, punga pe un cântar, a apăsat un buton şi pac: bon, pungă şi struguri buni.
Carevasăzică baba italiană se descurca cu tehnologiile moderne, asta în condiţiile în care noi, românii, am trimis un om în spaţiu şi am inventat driblingul înaintea italienilor. Revenind la cei din pieţe, care vor fi obligaţi să se facă PFA-uri sau SRL-uri. Ăia nu sunt ţărani. 90% dintre ei nu ştiu cum arată un ogor, poate doar din poveştile bunicilor. Ăia sunt, ca şi Jupân Dumitrache, „comersanţi şi apropitari”. Sigur, ca să vinzi în piaţă ai nevoie de o dovadă că deţii în proprietate un teren agricol, eliberat de primăria de domiciliu. Şi eu am astfel de teren agricol, grădina mea de acasă (cu exagerare 100 de metri pătraţi) e trecută ca teren agricol. E uşor să obţii adeverinţa de „propitar”. Dup-aia poţi să vinzi în piaţa 12 luni din 12. Poţi să vinzi şi banane şi ananas, vine cineva să verifice că nu ai sere pe terenul tău? Vine cineva să verifice cum de vinzi două vapoare de ridichi când tu ai doar jumătate de hectar? Am găsit roşii Turcia vândute în pieţe iar pe vânzător sigur nu-l chema Ahmed Kemal Iusuf.
Să presupunem, totuşi, că ţăranii ăia sunt ţărani autentici, şi muncesc pământul, vând roadele acestuia în pieţe. Seara se adună pe prispa casei, scot fluierul din chimir, şi doinesc o doină. Femeile se adună în jurul vetrei şi deapănă bârfele din Libertatea în timp ce torc lâna tunsă de pe oaia din Mioriţa. Păi de ce nu ar trebui să intre în legalitate? Meşterul popular (tradiţional) care vinde figurine de lut sau străchini are PFA. Şi el munceşte cu sudoarea frunţii, păstrează tradiţiile şi alte alea.
În privinţa celor ce nu sunt ţărani în pieţe, situaţia e simplă. Toată lumea închide ochii pentru că e o oarecare mafie şi acolo care decartează lozul necesar către buzunarele celor care ar trebui să verifice cât de agricultori sunt cei care vând Ardei Graşi Olanda.
P.S. Anul trecut, aceiaşi agromeci au reacţionat rapid când berbecul şef de la Meteo a anunţat caniculă şi arşiţă. N-am avut noi norocul ăsta da" ei anunţaseră că, din pricina presupusei secete, preţurile la legume şi fructe vor creşte. Prin toamnă dăduse foamea în ei, dădeau strugurii la barter pentru cartofi. Că, deşi canicula nu venise, ei măriseră preţurile preventiv.
de Ovidiu Eftimie
