Şi când ai aşteptat ultima oară autobuzul fără să auzi în staţie discuţii cu trimiteri directe la bani? Altceva decât consumatori şi producători, datorii şi restanţe, scumpiri şi falimente, curs valutar, deprecieri, facturi, medicamente. Şi care a fost ultima dimineaţă în care ţi-ai trimis copilul la şcoală cu încredere că viitorul lui e pe mâini bune, cel puţin acum, când el depinde în mare măsură de alţii. Şi de câte ori ai oftat amar văzând cum arată spitalele în filme, amintindu-ţi că părintele tău şi-a petrecut ultimele zile şi nopţi într-un salon incredibil, în timp ce doctorii, asistentele, infirmierele, femeile de serviciu traversau holurile întunecoase purtându-şi halatele întotdeauna cu buzunare la vedere. Şi când ai dat ultima şpagă? Pentru următoarea s-ar putea să fii deja programat. Ultima umilinţă? A fost cumva în faţa unui pahiderm foarte sigur pe capitalul său şi pe flegma aruncată cu zgomot într-un acces de mitocănie sinonimă pentru cei de teapa lui cu bărbăţia? Ultimul recital gratuit de manele, prin grija vecinilor „la care le place distracţiile”? Când ţi-ai dori ultima oară foarte mult un fleac pe care nu ţi l-ai permis pentru că mâncarea are prioritate şi, de atâtea ori, exclusivitate? Când ai primit/dăruit ultima oară o floare fără a sărbători ceva? Ultima dimineaţă fără ca alarma să te trezească mai obosit decât te-ai culcat, cu mintea coclită de gustul zilelor trecute. Când ţi-ai zâmbit ultima oară în oglindă? Şi de câte ori ţi-ai pus speranţele în loto, ţi-ai promis că pleci, ţi-ai reproşat că nu ai plecat? Când ai plâns ultima oară că n-ai avut cu ce să cumperi o nenorocită de jucărie care ar fi făcut atât de fericit un copil. Şi când ţi-a fost ultima dată ruşine că ţara a încăput pe mâinile unor sălbatici, deşi lor ar trebui să le fie? Şi când ai surprins ultima oară deznădejdea pe chipul parintelui pe care aceiaşi sălbatici l-au etichetat drept „întreţinut”? Ultima oară când ai vrut să arunci televizorul pe geam, nu pentru că ar fi pierdut echipa ta favorită, ci pentru că cea mai mare parte a programelor mănâncă rahat la toate departamentele? Când te-ai simţit ultima oară mândru că ai făcut treabă bună, ceva mai mult decât satisfacţia unei munci remunerate? Când ai avut ultima dată sentimentul că în jurul tău oamenii au început să înalţe, altceva decât propriul egoism? Şi la ce te gândeai înainte să citeşti asta?
de Alina Bârsan