O chetă pentru sănătatea mintală a ţării

Maestrul Nati Meir candidat la preşedinţia României din partea lui a decis că românii nu sunt suficient de patrioţi dacă nu dau bani să plătească amenda primită de jucătorul de fotbal cu piciorul Adrian Mutu pentru că era un drogat care-şi înjura antrenorul.
„La aflarea veştii prin care, în data de 31.07.2009,   Tribunalul de Arbitraj Sportiv de Lausanne îl obligă pe Adrian Mutu  la plata exorbitantei sume de 17, 173 milioane de euro  despăgubiri către Clubul de Fotbal Chelsea , domnul Nati Meir  a hotărât să înfiinţeze  o fundaţie care să-l sprijine pe fotbalist”, scrie candidatul, la persoana a treia, pe blogul său personal.
Domnia sa consideră că dacă toţi românii ar da câte un euro s-ar strânge această sumă imediat şi astfel patria şi Mutu ar scăpa de o mare ruşine. Avem câteva probleme de ordin tehnico-tactic aici pe care Meir nu le-a prevăzut. De exemplu, la mine în casă locuiesc cam patru cetăţeni, ceea ce mă plasează în media unei gospodării româneşti. Soacră-mea are o idee vagă despre dl. Nati Meir şi una la fel de vagă despre Mutu. E patrioată, dar nu atât cât să cheltuiască un euro (echivalentul a două pâini) pentru a demostra asta. Fi-miu e la vârsta la care încă mai face în pempărşi. Pentru el Mutu şi Meir sunt teribil de neinteresanţi, mult mai relevant pentru el este serialul Thomas şi prietenii de pe Minimax (e cu nişte locomotive vorbitoare, ştiu taţii despre ce vorbesc). Un euro este echivalentul a două locomotive de-alea cumpărate de la un magazin de chinezării, ştiu exact ce ar alege între ălea şi Mutu.
Nevastă-mea asociază fotbalul cu mine privind încruntat la televizor. În funcţie de cât de încruntat sunt are tupeul să mă întrebe, sau nu, cine sunt ăia în galben sau de ce nu mai este Iordănescu pe bancă. Carevasăzică singurul patriot rămas în casă aş fi eu care va trebui să dau patru euro pentru că domnul Adi Mutu a trecut printr-o criză de personalitate. Adică echivalentul a trei popici de bere pe care să le beau cu prietenii cât ne uităm la meciuri şi ne enervăm cum ratează el penaltiul cu Italia. Deci, pas.

Dacă e să trec prin vecini, vecinul Mitică preferă să dea acel euro pe o cinzeacă, celălalt vecin, tot Mitică îl cheamă, va folosi banii pentru vulcanizarea camerei de bicicletă. Soţiile lor, ce să mai vorbesc. Patriotismul lor se manifestă prin faptul că muncesc prin grădină, deci glia strămoşească este în mâini bune. Nu dau niciun euro.

Am ajuns deja la trei case şi situaţia nu e roză pentru Mutu. N-am colectat niciun ban. Sunt convins însă că se vor găsit destui proşti să dea bani. La fel cum sunt destui proşti care dau bani boschetarilor ce îşi suflă mucii şi necazurile prin centrul oraşului. N-am văzut până acum pe unul cu un handicap atât de grav încât să nu poată să dea cu mătura. Dar pe principiul „vai săracul” proştii dau bani şi lui Mutu şi boschetarului. Un bacşiş amărâtului care stă cocoşat în intersecţie câte cinci ore să vândă nişte ziare pe un comision de mizerie nu se înghesuie nimeni să dea. Am un amic care are o replică genială de fiecare dată când îl acostează o ţigancă ce-i cere bani să cumpere lapte la „ăla micu”: „Să-i cumpere tac-su lapte”.

Poate că singura chetă ce trebuie făcută este pentru sănătatea mintală a fraierilor de rumâni. Să facem chetă să-i băgăm în clinici pe toţi idioţii care ajută cerşetori perfect sănătoşi. Ştiţi că anul trecut firmele de construcţii din braşov aduceau oameni din judeţele din nordul Moldovei la săpat şanţuri că aici, în Braşov, nu se găseau oameni dispuşi să muncească? Cât despre Mutu să fie el sănătos, are avocaţi, prieteni şi chiar un naş de cununie care ar putea să-i plătească suma asta fluierând.