De ceva vreme, cred că am mai spus-o, mă simt un fel de Alice într-o distopie a Ţării Minunilor. Săptămâna trecuta mi-a demonstrat nu doar că mă simt adecvat, ci chiar trăiesc în ţara tuturor minunilor.
Mai întâi de toate, în Ţara Minunilor trebuia să vină Santa Klaus, adică Moş Crăciun, pentru prieteni, fani şi neamuri, atâta doar că Santa Klaus nu mai vine. Nu mai vine pentru că n-aţi fost copii cuminţi acu’ cinci ani şi l-aţi votat pe Spân preşedinte. Între timp, Spânul cel ceacâr s-a proclamat rege, împărat, fuhrer, jucător şi ce a mai vrut el.
Spânul şi-a vopsit cu portocaliu câţiva piticuţi, aleşi pe sprânceană dintre bufonii de la curte: micul Boc, bălaia Nuţi, cea mai destoinică în mânuirea mopului (şi nu numai), purceluşul rozaliu Videanu, sex-simbolul Berceanu şi, mai ales, veşnic supăratul temnicier Blaga. Le-a dat cu portocaliu din cap şi până în picioare, şi le-a spus: „Voi sunteţi ai mei! Aveţi un singur drept şi o singură obligaţie: să mă ascultaţi!”. Iar ei l-au ascultat...precum găinile!
Auzind el că lumea face petiţie să vină Santa Klaus, ce le-a zis ăstora: „Băi, ia să mi-l aduceţi voi pe Croitoraşul cel Viteaz, ăla de seamănă cu Lucian Viziru, cel mai cunoscut Lucian din câţi Luciani eu existat. Îl pun prim ministru că aşa vreau eu, comentează vreunul? Iar dacă mă mai supăraţi, la cultură o pun pe Eva Kent sau pe Marina Dina, că-i singura asistentă mai deşteaptă decât realizatorul emisiunii. Şi cum voi chiar mă supăraţi, în prima zi de după alegeri, dizolv parlamentul, că aşa am eu chef, da?”. Omu’ citise de prin Nero, şi cu logica-i de birt, înţelesese că poate face orice îi trece prin cap. Ce dacă dă foc la local?
„Aaa, şi pentru că sunteţi bulangii şi n-aveţi bun simţ, v-am furat şi sloganul cu bunul simţ”, le mai făcu Spânul o aroganţă. Sloganul e ca Solcanu, ambiguu, neprecizând clar la ce simţ face trimitere: al auzului, al mirosului, al dreptăţii, al măsurii sau al găurii, asta ca o paranteză de analiză a potenţialului de awareness.
În fine, nu cred că Santa Klaus e acest Obama al poveştii noastre, pentru că eu nu mai cred în Moş Crăciun. Cred, însă, în Batman, care să vină, să-l ia pe Spânul joker şi să-l închidă bine acolo unde îi este locul: în azilul de nebuni, printre fraţii lui, Napoleon, Caligula şi Genghis Khan. Se pare că din douăzeci în douăzeci de ani mai cade câte un dictator.
de Mihai Băra
