Tragedia prin care trece încă fotbalistul Mihai Neşu, accidentat la fel de grav şi stupid, la un antrenament al echipei sale, FC Utrecht, le-a reamintit dureros părinţilor şi prietenilor lui Alexandru Bogdan Grădinaru că, dacă ar fi avut şansa unui tratament în străinătate, el ar mai fi fost astăzi în viaţă. Braşoveanul de doar 19 ani suferise o gravă accidentare în timpul unui meci de rugby, la finele lunii martie 2010, iar în iulie 2010 a pierdut "meciul vieţii", învins de deficienţele şi lipsurile sistemului sanitar românesc.
Familia şi prietenii lui Alexandru Bogdan Grădinaru au comemorat sâmbătă un an de la pierderea tânărului talentat, frumos, plin de viaţă, care avea până 31 martie 2010 un viitor strălucit. La 19 ani, sportivul braşovean, care şi-a început viaţa sportivă la Braşov, la echipa Metrorex, făcea rugby de performanţă, fiind legitimat la CS Universitatea „Aurel Vlaicu" Arad, dar era şi component al echipei naţionale de juniori. Alexandru suferise o gravă accidentare în timpul unui meci de campionat, în momentul în care grămada s-a prăbuşit peste el. I-a fost torsionată şi secţionată coloana vertebrală în zona cervicală, vertebrele C4 şi C5 fiindu-i fracturate. De atunci, se afla internat în spital în stare gravă, iar tânărul, care era paralizat, respira doar cu ajutorul aparatelor. Părinţii şi-au vândut tot ce au putut şi împreună cu prietenii lui Alexandru începuseră să strângă bani pentru a-l duce fie la Koln, la o clinică, pentru a face o operaţie şi recuperare, fie în China, pentru tratament cu celule stem. Din păcate, organismul tânărului nu a mai rezistat.
“Nu vrei să-ţi donezi organele?”
Tânărul a fost atunci transportat de urgenţă la Spitalul Clinic din Timişoara în stare critică, medicii încercând, fără succes, să îi repare măduva spinală, în cursul unei operaţii de circa 7 ore. Având în vedere lipsa unor echipamente performante pentru refacere şi intervenţiile chirugicale pe care ar trebui să le sufere sportivul, chiar medicii români au sugerat transferul acestuia într-o clinică din Germania.
Mama sa spunea la scurt timp după accident că s-au făcut şi greşeli acolo, pe stadion, fiindcă nu i s-a pus gulerul de imobilizare şi nici nu a fost transportat pe targă, până în afara terenului, "ci ca un sac de cartofi şi asta cred că i-a dăunat mai mult". De asemenea, potrivit unui cotidian local din Arad, Vasile Soporan, primul său antrenor, a dezvăluit lucruri şocante petrecute în spitalul timişorean, unde a fost internat iniţial tânărul de 19 ani. Cadrele medicale din Timişoara l-ar fi abandonat într-un salon pe tânărul care se lupta pentru viaţă, dar nici aparatura medicală din spital nu era suficient de performantă. Mai mult, o asistentă de la spitalul timişorean l-ar fi întrebat dacă nu vrea să-şi doneze organele, dacă tot nu va supravieţui. "Din păcate, din cauza sistemului medical din România s-a ajuns în această situaţie. Băiatul acesta scăpa cu viaţă dacă nu era tratat în ţara noastră", acuza Soporan. Asta spun şi familia şi prietenii săi, mai ales când văd ce s-a întâmplat cu Mihai Neşu.
L-au îngropat cu mingea în braţe. Sportivul a fost înmormântat în oraşul natal, Braşov. Federaţia Română de Rugby i-a îndeplinit tânărului ultima dorinţă: în sicriu a fost pusă o minge de rubgy nouă, semnată de toţi coechipierii lui. Pe drumul spre cimitirul din cartierul Noua, cortegiul funerar a făcut o oprire pe terenul de rugby din acelaşi cartier, iar trupul neînsufleţit al sportivului a fost depus, pentru scurt timp, pe gazonul pe care Alexandru a jucat pe vremea când era la echipa de juniori Metrorex Braşov. După o scurtă slujbă religioasă, foştii colegi s-au adunat la căpătâiul lui Alexandru şi au intonat cântecul de mobilizare a echipei de dinaintea unui meci. Apoi, sicriul a fost dus într-un tur al terenului, înainte de a fi condus la locul de veci.
