November pain

Zi clasică de toamnă. Umezeală, oameni care au dormit prost, câini jigăriţi oferind în plin centru al oraşului spectacolul sublim al împerecherii. Un asfalt tango cu prea mulţi masculi şi o căţea curtată în disperare. Din când în când mai tresară la claxoane, îşi latră rivalii şi rânjesc la potăile din afara grupului, care visează şi ei la o partidă cu doamna. Nicio şansă. A făcut ravagii în cartier, s-au strâns în jurul ei ca muştele, dacă mai îndrăzneşte cineva să se apropie, se lasă cu scandal. Doamna va rămâne în curând cu burta la gură. Prima fătare, a doua? Cine ştie. O aşteaptă vremuri grele. Hingherii, iarna, puii niciodată sătui, foştii curtezani înrăiţi de foame şi frig, supravieţuirea... În goana autobuzului, afişele electorale parcă alcătuiesc o carte cu poveşti scrise prost şi ilustrate în absenţa unei logici minime de aranjare în pagină. Clasica zi de toamnă înrăutăţeşte perspectiva, îngroaşă percepţiile până la absurd. Unele au fost puse la pământ de vânt şi ploaie, guiţă şi acolo, static, cu mutrele în bălţi, cu sloganurile năclăite, îşi merită soarta. Între cele rezistente la intemperii, cel mai bine stau băieţii cocoţaţi pe stâlpi. Îşi dau rândul politicos, fără spaţii libere - disperarea e mare. La ei n-au putut ajunge mâinile criminale, sunt intacţi. În schimb, pe ziduri şi porţi, actele de vandalism abundă. Cele mai afectate părţi ale corpului sunt ochii şi gura. Asta în condiţiile în care fotografiile înfăţişează de regulă busturi. Mă întreb cum ar fi fost dacă onorat candidatul s-ar fi tras în poză din cap până-n picioare. Ei, să fi văzut atunci operaţiunea Castrarea. Uriaşul a fost răpus în ciuda dimensiunilor sale extravagante. Unul  din bannerele agăţate de zidul unei case a încasat câteva lovituri furioase. Este ferfeniţă. Lucrătură din cuţit, cu patos, cu descărcări electrice. Aceiaşi „ei” care în unele momente chiar te lasă indiferent, nu mai simţi dezgust, ură, nici revoltă, nici resentimente. Treci pe lângă, cu o pâine într-o plasă şi te gândeşti aiurea la un simbolic aparat xerox care munceşte zi şi noapte, multiplicând acelaşi chip pe tone de hârtie şi plastic. Apoi un aparat şi mai mare pentru cearşafurile cu chipuri supradimensionate. Apoi surprinzi feţele obosite ale oamenilor de pe străzi, sute de fotografii în mişcare, credibile şi incredibile. Clasic. November rain, pain, vain… de Alina Bârsan