Într-o ultimă răzbuncnire de populism, preşedintele Traian Băsescu şi-a donat salariul la Fondul Solidaritatea. Şi a recomandat şi altora să facă acelaşi lucru. Acest gest, ca şi altele din tumultoasa sa carieră politică, este de o prostie magnifică.
În primul rând fondul ăla ar urma să fie administrat şi folosit de aceeaşi gorobeţi care n-au fost în stare să administreze bugetul de stat sau împrumutul de la FMI. Asta e ca şi cum ţi-ar intra hoţul în casă, ţi-ar sparge bibelourile ălea bune, ţi-ar fura oala cu ciorbă iar tu, la plecare, i-ai oferi şi 100 de lei şpagă.
În al doilea rând românii sunt solidari şi se ajută între ei. Deşi nu pare, românetele, aşa ticălos cum e el, care mai fură o ţeavă din uzină şi un pix de la birou, îşi ajută seamănul. Mai ajută un vecin să care o mobilă, dă o oală cu sarmale unei babe de pe scară care „n-are săraca de mâncare”, face piaţa pentru un moş invalid, mici chestii de-astea. Mai sunt şi românii ăia spectaculoşi, care găsesc bani în bancomat şi-i dau proprietarului sau sunt şomeri cu foamea-n gât dar, dacă găsesc un portofel pe stradă se duc cu el la poliţie. În decurs de-o săptămână au fost două cazuri de-astea la Braşov.
Dacă Băsescu vroia să facă o faptă cu adevărat bună trebuie sa doneze salariul lui Emil Boc în fondul Solidaritatea. Că piticul e premier de doi ani de zile răstimp în care a frecat mangalul până nu a mai rămas nimic din el. Doar praf şi pulbere.
