Sari la conținut

Acum 122 de ani, la 15 iunie 1889, se stingea din viaţă, în casa de sănătate a dr. Şuţu, şi trecea în eternitate Mihai Eminescu, poetul, ziaristul şi omul de cultură. Mii de pagini s-au scris despre viaţa şi mai ales opera sa, solicând între cultul construit pe sintagme de manual, în care osanalele, metaforele tocite prin uz, se înghesuie, sufocând imaginea vie a poetului, şi virulenta contestare. Şi totuşi, la 122 de ani după, modul în care a murit poetul rămâne o enigmă, subiect de controverse. Pe lângă ipoteza asasinării sale prin otrăvire cu mercur chiar de către cei care ar fi trebuit să îl trateze sau a uciderii sale de către un "coleg" de ospiciu, mai există varianta morţii sale ca o consecinţă fatală a contractării sifilisului. Oricare ar fi adevărul, statuia lui Eminescu nu coboară de pe piedestal, nu se năruie, nici nu este ciuntită, iar el poate fi şi contestat, dar şi pentru asta trebuie atent citit şi recitit.

Comentarii

Ultimă oră