<!-- PDRTJS_settings_325700_post_1230 = { "id" : "325700", "unique_id" : "wp-post-1230", "title" : "M%C4%83n%C3%AEnci%2C+cr%C4%83pi...", "item_id" : "_post_1230", "permalink" : "http%3A%2F%2Fteaca.wordpress.com%2F2010%2F03%2F21%2Fmaninci-crapi%2F" } // -->Nimic nu mişcă în ţara asta fără acest guru al halelii, acest ayatolah al ciorbei de urzică, nenea ăsta cu nume imposibil, Mencinicopschi. Vreţi să ştiţi cum să vă hrăniţi? Întrebaţi-l pe M. El şi numai el deţine secretul. Mai încearcă unii să se bage-n treabă, nelipsiţii cercetători britanici şi americani, care găsesc mereu chestii revoluţionare. Ba că e bună cafeaua, ba că nu e, ba că să bem bere, ba că mai bine zeamă de alge. Nişte amatori. Noi îl avem pe Mencinicopschi! Ei, să vedem.
Carne? Nu, că orbeşti. Lactate? Nu, că te tîmpeşti. Dulciuri? Nu, că te loveşte damblaua. Mezeluri? Ce, eşti nebun? Hm, dar nici plantele nu-s în regulă, că sînt modificate genetic. Şi mai au şi nitriţi. Peştele are mercur, păsările au gripă, vaca e cam nebună, iar porcul e prea porc. Ouă? Nu, că-s găinile melancolice. A, şi apa de la robinet e cam naşpa, că-i contaminată. Hrana ideală ar fi, apud Mencinicopschi, friptura de vînat, merele pădureţe şi apa de izvor. Că aşa mîncau strămoşii noştri. Treaba e că şi vînatul a prins gustul hranei din conservă. Adică, din containerele de gunoi, v-aţi prins. Mere pădureţe nu prea găsim, rămîne doar apa de izvor. În nici un caz îmbuteliată, plasticul e cancerigen!
Mor să ştiu ce mănîncă nea Mencinicopschi. Eu cred că are în spatele casei o mică fermă, cu găini fericite şi legume îngrăşate cu căcat natur. Sau, bagă-n el salamuri şi fastfooduri, şi rîde cu gura plină de proştii care-l ascultă. Mai dau pe net, că-s nelămurit rău. Mîncaţi bio, ne îndeamnă alţii. Şi folosiţi doar vase de lemn şi de lut. Să nu vă pună naiba să băgaţi mîncarea în oale de metal sau de sticlă, că ăia sînteţi. Prăjeală? Ferească sfîntu. Fierbere? Stricaţi vitaminele. Sare? Zahăr? Forget it.
Atunci ce? Notaţi: seminţe de susan, sucuri de aloe vera, muguri de plop, fiertură de ovăz, ciuperci shittake (nu mă întrebaţi), lapte de soia, unt de migdale, germeni de fasole, suc de pătrunjel. Aha! Dar o slană afumată de Tîrgu Secuiesc, cu telemea de Sibiu, pită de Hălchiu, ceapă de Făgăraş, şi-un păhăruţ de vinars de la Brad, am voie? Nu? La naiba! Nu cred că mai apuc suta.
de Adrian Teacă
