Mâncătorii de rahat

Dacă mâine s-ar organiza un campionat intergalactic la mâncat rahat, unde rahatul este delicatesa turcească, nicidecum un reziduu metabolic uman, România ar fi învingătoare absolută, plăcerea cu care se mănâncă rahat aici depăşind de multă vreme frontierele de percepţie ale minţii omeneşti.
Voluptatea consumului de rahat în public a ajuns să încalce chiar şi regulile sacre ale orelor până la care poţi tulbura românul proletar. Bunăoară, duminică noaptea, după ora 23.00, unul dintre marii maeştrii ai mâncatului de rahat, premierul Emil Boc şi-a permis să deranjeze odihna „românilor”, doar pentru a mâncă alături de ei un rahat economic fabulos: relansarea producţiei făcută pe seama reducerilor cheltuielilor cu salariile şi pensiile. Românii nu s-au supărat nici că ţipa la ei ca un nesimţit, nici că se contrazicea singur, nici că nu le prezenta, în fapt, nicio măsură economică, ci doar un cârnat interminabil de cifre plictisitoare, nu s-au supărat nici când le povestea că de banii economisiţi de la 5 pensionari peremişti face Udrea case la ţară, nu s-au supărat pentru că ideea mâncatului de rahat în public îi excita, sperau să-l vadă cum, de la atâta rahat înghiţit pe nemestecate, ar putea plesni, împroşcând cu rahat proaspăt camerele de luat vederi. Păcat că transmisia, deci nici rahatul, nu erau în 3D, să-l simtă fiecare, cald, pe feţe.
În dimineaţa următoare delirului de rahat în care s-a scăldat premierul, au apărut liderii sindicali, nemâncaţi şi hulpavi: vroiau şi ei o halcă din rahatul halit cu atâta poftă de principalul lor adversar în arta mâncatului de rahat, Emil Boc. Şi-au început să ameninţe cu o grevă generală la care nu participă nimeni, cu pichetări la care nu pichetează nimeni, cu ameninţări că sunt ameninţaţi şi intimidaţi. De fapt au început să mănânce rahat cu nesaţ, dând pe haine şi pe feţe, mânjindu-se pe mâini, momentul, însă, era orgasmic, rahatul e un drog mai puternic ca toate etnobotanicele pe care le-a interzis ubicuitarul Boc. E atât de tare pentru că îi ţine de foame poporului suveran, seară de seară, la televizor. Cu puţin ajutor de la Dumnezeu, rahatul va încălzi caloriferele la iarnă, va plati ratele la bănci şi va scoate ţara din criză! Trăiască rahatul! Rahatul preşedinte! de Mihai Băra