Unii-s de dreapta. Alţii, de stînga. Sau centru-stînga. Sau centru-dreapta. Ăştia-s extremişti. De stînga. Sau de dreapta. Ăilalţi – ultranaţionalişti. Ăia – moderaţi. Unii vor să taie. Alţii – să dea. Unii, nenorociţii, vor să pună laba pe sare şi pe poştă. Alţii, cumsecade, au luat, cam pe degeaba, marmura, pădurile, fabricile. Unii vor să ne vîndă ruşilor. Alţii, ne-au vîndut deja americanilor. O gargară nesfîrşită. Ce înţelege mujicul din toate astea? Mai nimic. Se lasă dus de val. Şi de impresii. Şi de ipocrizie. Şi de promisiuni. Dă cu căciula de pămînt, rade un vinars şi înjură. Sau laudă, după cum îi vine.
Uite, de pildă, ce-am învăţat eu la şcoală despre legionari. Că erau răi. Cei mai răi. Că omorau oameni. Şi astăzi, dacă-i spui cuiva că-i legionar, e mai nasol decît dacă l-ai înjura de mamă. Mai degrabă acceptă să-l faci comunist. Copilul care eram o trăgeam de limbă pe buna, să-mi spună cum erau legionarii. Auzisem eu că în Valea Bradului fusese un cuib de d-ăştia. Ei, şi mi-a spus într-o seară.
“Erau oameni de treabă, gospodari”. “Şi ce făceau?” Se adunau pe la unul, citeau din cărticele, cîntau cîntece de-ale lor.” “Şi ce mai făceau, bună, omorau oameni?” ” Nu, copile, că erau oameni cu frică de Dumnezeu. Mergeau acolo, la adunările lor, şi dom învăţător, şi cantorul de la biserică, uneori şi părintele. Îi ajutau pe săraci.” “Cum îi ajutau?” “Ei, se adunau şi hotărau, pe cine să ajute. Iar sîmbăta treceau cu căruţa prin sat şi strîngeau de la oameni, ce-avea de dat fiecare, un săcuţ cu fasole, o bucată de slană, nişte ouă, o pită, o olcuţă cu lapte… De cîteva ori au strîns pentru comunistu. Era unul, Tod, un ungur care lucra băiaş la minele de aur de la Gura Barza. L-au trimis aici după grevele de la Lupeni. Avea şapte copii, stăteau într-o cocioabă, la marginea satului. Amărîţi, ca vai de ei. Şi umblau legionarii prin sat şi strigau, < daţi ceva pentru comunistu>. Şi oamenii dădeau”.
Copilul n-a priceput mare lucru. Erau ăia legionari? Era ăla comunist? Dracu mai înţelege. Legionarii din sat au ajuns, după război, la canal. Comunistul a fost făcut primar. Unii au pierdut, ceilalţi au cîştigat. Istoria e adesea perversă.
de Adrian Teacă
