DNA zornăie cătuşele pentru senatorul pesedist Cătălin Voicu. Mi se cam rupe. Poate e vinovat, poate nu. Oricum, în DNA nu am pic de încredere, oamenii lui Morar lucrează mai degrabă pentru direcţia juridică a Cotrocenilor. În ce-l priveşte pe şobolanul pesedist pe care-l vrea încătuşat anticorupţia băsescistă, numai dacă-l vezi, necum să-i citeşti CV-ul (din presă), şi-ţi vine să-l împuşti cu mîna ta. Omul pare cancer curat. Numai că, vedeţi, eu am primit cîndva o lecţie, care m-a cam lecuit să pun ştampile pe neve. Hai să v-o spun.
În adolescenţă, făceam vioară la Şcoala populară de artă. Mă duceam acolo cam fără chef, mai ales pentru că profesor îmi era un neamţ ursuz, cu nas coroiat şi cu o faşă neagră peste ochiul drept, care-şi tîra vizibil un picior. Hitleristul, aşa îi spuneam, mă scotea din minţi, se răţoia, era mereu nemulţumit, ce mai, îl uram din rărunchi. Pînă într-o zi cînd, ajungînd la oră, omul mi-a zis să nu scot vioara. “Astăzi nu exersăm, astăzi povestim. Se împlinesc 15 ani de cînd m-am întors din prizonierat”. Şi mi-a povestit. Cum l-au arestat şi deportat ruşii, din Braşov, doar pentru că era sas. Despre lagărul din Siberia. Despre munca la pădure, apoi la mină, cîte 16-18 ore pe zi. Cum şi-a rupt degetele şi se gîndea că n-o să mai poată cînta niciodată la vioară. Cum mureau pe capete, cîte 15-20 într-o noapte. Cum vînau şobolani şi şopîrle, ca să nu moară de foame. Cum îi mîncau păduchii. Cum s-a îmbolnăvit de tifos. Cum şi-a pierdut un ochi, după ce l-au bătut gardienii. Cum i-au tăiat, fără anestezie, degetele degerate de la un picior. Und so weiter.
După o oră, m-am trezit ca dintr-un coşmar. Şi mi-a fost ruşine. Hitleristul i-a dat o lecţie adolescentului plin de coşuri. După cîteva săptămîni a şi murit. În locul lui a venit o ţoapă de la Filarmonică. Gata lecţia. de Adrian Teacă
