La rece, despre eşecul naţionalei în Brazilia

Speranţe şi multă încredere la plecare. Dezamăgire şi tristeţe la sosire. Recentul Campionat Mondial de handbal feminin din Brazilia, unde România a ocupat locul 13,  nu va putea fi uitat uşor de către suflarea handbalistică din România. Prezent la "Gala sportului vâlcean", desfăşurată miercuri seară, selecţionerul Radu Voina a abordat pentru Prosport subiectul turneului final din America de Sud.
De ce nu s-a putut mai mult? Cauzele eşecului brazilian par a fi destul de numeroase. România nu a putut alinia cea mai bună formaţie din cauza accidentărilor (Cristina Neagu şi Patricia Vizitiu) sau a retragerii pivotului Ionela Stanca (urmează să devină mamă). Lotul “subţire” valoric dar şi schimbarea sistemului de disputare, sunt alte două aspecte extrem de importante.
S-a golit “rezervorul”? Dezamăgit de parcursul tricolorelor în Brazilia, Voina este de părere că mai mult de atât echipa României nu putea realize. ”Am avut o evoluţie care ne-a dezamăgit în principal pe noi, care am fost acolo. Ne-am dat seama pe parcursul competiţiei că nu putem face treabă bună. Faptul că am venit mai devreme acasă decât a fost prevăzut, pe 14 decembrie în loc de 20, dovedeşte că obiectivul nu a fost îndeplinit. Mulţi au declarat că nu eram pregătiţi pentru o finală. Iată concluzia tristă, că nu a fost cazul. Şi ceea ce se anticipa de mult timp, că rezervorul handbalului românesc se goleşte, s-a dovedit a fi o realitate.” este de părere Voina.
Sistemul a fost devină? ”Nu s-a putut mai mult pentru că a fost un sistem nou de desfăşurare a competiţiei. Practic, acest Mondial a fost format din două campionate. Unul în grupă, în care conta foarte mult clasamentul , urmând ca încrucişările să se facă după o ecuaţie stabilită dinainte. Singurul meci în care România a jucat mai aproape de valoarea ei a fost cel cu Croaţia, dar cu un meci nu se poate rezolva totul, mai precis, această a doua parte a CM nu a fost pregătită cum trebuie” spune Voina.  
De la locul 3…la 13! “Saltul” de la medaliile de bronz, obţinute în 2010 în Danemarca, la locul 13 din Brazlia, este unul care ridică multe semne de întrebare. Numărul scăzut al jucătorilor legitimaţi, lipsa “materiei“ prime, dezinteresul conducătorilor handbalului românesc, lipsa unui campionat competitiv, sunt doar câteva dintre lucrurile care ar trebui să preocupe lumea handbalului din România.
“Ar fi bine să amintim şi diferenţa de legitimaţi din ţările care sunt sus şi România. Noi ne învârtim în jurul a 5.000 de băieţi şi fete, iar ţările care fac performanţă au de ordinul sutelor de mii. Generaţia noastră a avut momentul de explozie în 2010. Între timp au apărut problemele amintite, iar pentru a înlocui toate aceste fete care nu mai joacă este nevoie de mult, mult timp. Un dezavantaj este, şi aici am să supăr multă lume, şi faptul că în întrecerea internă este o singură echipă de valoare, Oltchim. La lot sunt aceleaşi jucătoare, care în fiecare an au un program infernal.” a mai spus Voina.
Se gândeşte… Continuă sau nu selecţionerul la cârma naţionalei? O altă întrebare, pe care Voina o “driblează” elegant.
“Niciodată nu mi-am pus problema să renunţ în timpul competiţiei, chiar dacă au fost momente de supărare, enervare, nemulţumire. În momentele alea, dacă tot te-ai dus cu un scop, trebuie să rămâi concentrat şi să-ţi duci treaba până la capăt. După competiţie, după ce dormi liniştit câteva nopţi, poţi să iei câteva decizii la rece. Mă voi gândi foarte bine la acest aspect şi voi lua decizia care mi se va părea cea mai bună, spre satisfacţia sau dezamăgirea altora.” a concluzionat Radu Voina.