Importurile sunt la ordinea zilei în România

Exportăm mii de tone de zmeură, mure şi afine, iar pentru noi cumpărăm fructe de pădure aduse din Chile, Turcia sau Olanda, la preţuri uriaşe. Cultivatorii români nu sunt pregătiţi să distribuie şi în ţară o marfă aşa de pretenţioasă. Străinii, în schimb, au investit în utilaje care să păstreze fructele proaspete şi să le menţină savoarea, în timp ce sunt transportate sau depozitate. Anul trecut, România a avut o producţie record de fructe de pădure. Peste 6.000 de tone au fost trimise în Germania, Italia, Austria, Ungaria şi chiar Japonia. Paradoxal, noi importam aceleaşi fructe din Chile, Turcia sau Olanda, care ajung în magazine la preţuri piperate. Un cultivator român de zmeură, de pildă, care dă toată producţia peste graniţă, câştigă 3.000 de euro pentru o tonă de fructe proaspete, adică aproximativ 3 euro pe kilogram. Aceeiasi bani, 13 -14 lei, îi dăm pe o casoletă de 100 de grame de fructe de pădure aduse din străinătate. Tehnologia de a păstra proaspete fructele de pădure costă prea mult pentru producătorii români. Totuşi, avem şi producători puţini care se ambiţionează să vândă în ţară. Toată vara aleargă spre cofetarii sau pieţe cu lăzile încărcate. Pentru că nu au zeci de mii de euro să investească în maşini de transport speciale, un sfert din marfă li se strică pe drum.