Habemus guvern! În sfârşit, prin grija marelui cârmaci, ţara va ieşi din impasul în care o azvârliseră comuniştii şi sclavii mogulului Patriciu, înţeleşi să pună împreună umărul la înjunghierea democraţiei, odată cu porcul de Ignat.
Şi totuşi, nehotărâţii şi ultraşii apărării valorilor pentru care „mii de tineri s-au jertfit la Revoluţie”, ăia care tremurau de frică să nu care cumva să cedeze Geoană în favoarea lui Iliescu, îşi şterg de zor feţele de flegma naţională cu care le-a mulţumit Zeul pentru votul lor.
Flegma are următoarele ingrediente: Emil Boc din nou prim ministru, după ce reuşise performanţa de a fi cel mai prost premier pe care l-a avut România în ultimii 50 de ani...pardon, cel mai prost premier pe care l-a avut România de la înfiinţarea ei. Pe lângă Emil Boc, flegma prezidenţială îi conţine şi pe Blaga la Interne, pe Berceanu la Transporturi, ăla din cauza căruia aţi rămas 24 de ore blocaţi pe Autostrada Soarelui şi care vroia să vă controleze la rovignetă, tupeiştilor ce sunteţi de vă permiteţi să mai şi circulaţi iarna, apoi Nuţica Udrea la Dezvoltare şi Turism, acolo unde e banu’ căcălău, să-şi poată cumpăra perdele şi mochetă, micuţa, Funeriu la Educaţie, cel ce calcula la OTV, cu Ogică şi Magda Ciumac, viteza legală a pumnului băsescian către faţa copilului, apoi Videanu unde vrea el, Teodor Baconschi la Externe, drept mulţumire pentru victoria la proba de votat-viteză, etapa pariziană, şi, peste toţi, Gabriel Oprea, şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase, după cum preşedintele îl denumea, la Apărare. Ca o paranteză, Oprea tot mafiot a rămas, doar că a trecut din tabăra nasoală în cea a mafioţilor de omenie. Păcat că lipsesc Sulfina şi Toader Paleologu, ne-am fi distrat de minune cu ăştia doi, în schimb, s-a înrolat epicurianul şi pleziristul Vlădescu, cel care l-a lăsat din nou pe Boureanu, bourean.
Divinul comediei a fost atins la momentul în care Băsescu, obişnuit să umble cu căciula în mâini, l-a sunat pe nemesisul Iliescu, rugându-l să mijlocească acceptul lui Sârbu la Ministerul Muncii. Da, el, anticomunistul, antimogulistul, antisecuristul, antimineriadistul, tocmai ce se milogea de tatăl şi mama comuniştilor să lase un alt comunist în guvernul lui de anticomunişti.
Ce situaţie ingrată: după ce , unii, aţi halit de bună voie, ca nişte nerozi, discursul anti al maestrului, acum vă obligă el să-i mestecaţi şi suceala pro. V-o dă, însă, cu flegme, să se ducă mai uşor!
de Mihai Băra
