Aţi observat că mai marii sau mai micii urbei dezvoltă spontan “alergii” dacă, în loc de adulaţii care să le gâdile orgoliile sunt incomodaţi de întrebări sau criticaţi? Cauza ar putea fi un transfer voluntar şi mimetic de mentalităţi şi comportamente dictatoriale, din vremurile comuniste. E însă treaba altora să depisteze de unde apare această reacţie ce ia uneori chiar forme furibunde. Paradoxal este însă că potenţialul transfer se face către reperezentanţii, cel puţin declaraţi, ai unei doctrine de dreapta care nu uzitează astfel de “instrumente” specifice , aşa cum arată memoria colectivă, ci doar stângii şi extremei stângi. Oamenii aceştia, care ocupă funcţii foarte importante, nu suportă, de pildă, să-i întrebi detalii despre banii de la bugetul local , banii îngropaţi în gropile din asfalt, banii duşi pe apa Sâmbete, în tot felul de proiecte locale costisitoare despre care aflăm doar ce vor ei şi nu şi ce vrem noi, banii din “elicea” unui elicopter, banii păpaţi cu nişte contracte cu regim de “strict secret”…banii, banii noştri. Un comportament bizar şi inexplicabil, o “alergie” ce apare deândată ce se pun în discuţie banii comunităţii noastre locale . O reacţie de “prins cu mâţa în sac” şi un comportament deductibil: violenţă în limbaj, ameninţări mai mult sau mai puţin voalate, jigniri, etc. Traduc toate acestea ca şi efectele unei frici, unei temeri a acestora că, odată, într-o zi, sigur vor trebui să ne dea socoteală, ceea ce, ştiu şi ei, oricât de mari, tari şi pe cai se cred ei, iar aceasta se va finaliza cu multe “minusuri la inventar” şi, sigu, şi cu nişte cătuşe la mîini. Falsa lor alergie este de fapt spaima. Spaima că nu ştiu ce şi cât ştim noi despre subteranele afacerilor lor “di granda”, că nu-i lăsam liniştiţi, să îşi devore “prada”. Ieri, un primar dintr-un mare municipiu, Solomon, de la Craiova, a fost arestat pentru că cei care i-au pus “brăţarile” spun că luat ce nu i se cuvenea. Scadenţa vine, totuşi, pentru fiecare!Mai devreme sau mai târziu.
(Maria Petraşcu)
