Cum arata Fagarasul in 2008? Destul de cenusiu si redus la tacere. O liniste neimpacata pe care oamenii si-o autoimpun pentru ca nu mai au ce sa spuna si nici sa spere nu mai indraznesc. Mandrele fabrici si uzine s-au prapadit. Multi au plecat sa-si incerce norocul in (de acum) mioriticele Italia si Spania. Cei care au ramas au incercat sa puna pe picioare o afacere, de la umilele second-hand-uri si chiosculete la cele care au inregistrat succese remarcabile de-a lungul anilor, s-au dezvoltat, au facut pui si au sporit prestigiul patronului.
Pe barosani ii stie toata lumea. Si-au impartit terenul imbinand afacerile cu politica. Unii cu supermarket-uri, altii cu firme de constructii. Unii cu hoteluri, altii cu benzinarii. Vilele s-au inaltat cu tupeu si la poalele (periferiile) Fagarasului, semn ca oricat de mort ar fi orasul, mai sunt si cetateni descurcareti, gata sa-ti demonstreze o teorie veche de cand lumea: daca vrei, poti.
Iar un eveniment social precum campania electorala iti ofera prilejul de a inghiti in sec toate semnele de exclamatie si interogatie pe care le-ai debitat in ultimii patru ani. Potentialul candidatilor nu trebuie subestimat. Fireste, spectacolul – unul de o prostie crasa si jignitoare – te mai scoate din amorteala. Plimbarea pana la sectia de votare iti aduce aminte ca prin vene mai circula niste sange, dar nu sti sigur in ce directie. Dupa care te intorci acasa si se face din nou liniste.
Vine vara. Se intorc fratii si surorile, mamele, tatii, unchii, cumnatii, verisoarele, nepotii, copiii inca nebotezati. Cristelnitele sunt pregatite pentru crestinarea viitorilor capsunari. Stomatologii stabilesc lista neoficiala a tarifelor estivale. Pentru promptitudine si viteza in manevrare, nota de plata se umfla de comun acord. Clientii nevorbitori de italiana si spaniola vor trebui sa astepte inchiderea sezonului, respectiv luna septembrie cand se mai racoresc listele cu programari.
Economia orasului cunoaste cea mai infloritoare perioada a anului. Prosperitatea se citeste pana si pe mutrele jegoase ale cersetorilor, cinstiti cum se cuvine de fratiorii lor civilizati si mult mai europeni. Se planteaza termopane, se renoveaza interioare si exterioare, se defileaza in decapotabile, se mananca mici la cetate si Alina Sorescu mai canta o data la Fagaras.
Nuntile curg pe banda, bacsisurile sunt mai generoase ca oricand. Creste numarul accidentelor pe bucata desfigurata a lui DN 1, aflata in reparatii capitale, numai buna pentru o repriza de acrobatie cu cele mai proaspete achizitii automobilistice. Se bea, se claxoneaza, se dau lectii de cultura si civilizatie occidentala.
Apoi se pleaca. Respectiv se ramane. E din nou liniste. Vine toamna si lacul din jurul cetatii seamana tot mai mult cu o mlastina inecata in rahat. Badea Cartan si Doamna Stanca isi arunca priviri solidare, desi apartin unor epoci diferite. Daca ar fi mai mult decat niste statui, ar avea dreptul sa planga. Cetatea lui Mihai vegheaza in continuare, cu perspectiva sumbra a putregaiului foarte bine conturata. Langa ea, o jumatate de catedrala nou-nouta si Casa de Cultura cu arteziana raposata.
Incepe scoala, cu tot mai putini elevi. Culorile se schimba rapid de la un anotimp la altul si intr-o dimineata senina descoperi ca orasul acesta, pentru primaria caruia s-au batut atatia oameni, ar putea arata de o suta de ori mai bine. Sau macar de zece ori. Departe utopicul gazon ingrijit. Fagarasul ramane cu imaginea asfaltului turnat in scarba pe ultima suta de metri a campaniei electorale, ignorand complet orice logica a metodelor de asfaltare descoperite de omenire in ultimul secol.
Cu fiecare an e mai multa mizerie. De la murdaria primara pe care o poti sterge cu pamatuful, la straturile intarite care necesita frecare in regim de urgenta si in profunzime.
A se manifesta o grija deosebita pentru fostul tovaras de nadejde cazut la datorie: Nitramonia. Fluierul de la ora 3 a tacut definitiv. Nu-l inlocuiti cu explozii stupide! Mai sunt oameni in oras.
Alina Barsan
