Sari la conținut

Erika, Darázska și Gură de Aur au plecat spre Africa

erika-darzska-si-gura-de-aur-au-plecat-spre-africa

În anul 2012 este continuată activitatea de urmărire a acvilelor țipătoare mici pe care au fost montate transmițătoare satelitare. Astfel conform datelor primite de la transmițătoarele satelitare în data de 11.09.2012, puii s-au aflat din nou primii la linia de start a migraţiei, înaintea păsărilor adulte, așa cum s-a întâmplat și în 2011. Trei pui – Erika, Darázska și Gură de Aur - au pornit deja spre sud în migrația de toamnă. Gură de Aur a început migrația în data de 4 septembrie 2012, iar Darázska în 7 septembrie 2012. În data de 10 septembrie 2010 a pornit spre sud și Erika, puiul femelă, care se află în prezent pe teritoriul Ucrainei. Gură de Aur și Darázska au trecut de Bosfor și sunt deja în partea asiatică a Turciei. Migrația de toamnă a celor trei pui a început în acest an cu 9 - 13 zile mai devreme decât în 2011, din motive încă necunoscute.

Activitatea de urmărire a acvilelor țipătoare mici face parte din proiectul LIFE dedicat conservării acestei specii, implementat de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului Sibiu alături de partenerii săi Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii ”Grupul Milvus” și Societatea Ornitologică Română.


Înainte de primirea datelor satelitare din acest sezon, se ştia că puii nu se îndepărtează mult de Africa până la vârsta cuibăritului - lucru confirmat şi de puiul Beni, care în vara anului 2011 s-a oprit undeva în zona Turciei. De aceea,un lucru surprinzător în 2012 l-a constituit faptul că alţi 3 puii monitorizați cu ajutorul emițătoarelor satelitare în cadrul proiectului, au ajuns în vara acestui an în teritorii mult mai nordice decât cele cunoscute de specialiști drept zone de răspândire a speciei (vezi atașat harta distribuției speciei). Darázska a ajuns undeva în sudul României iar Gură de Aur s-a oprit în sudul Republicii Moldova. Cea care a întrecut orice aşteptări, a fost Erika, puiul care după ce a traversat teritoriul Ucrainei, a ajuns în vestul Rusiei.

Cu ajutorul micilor dispozitive GPS, montate pe 13 acvile în 2011 și 6 în 2010, au fost obținute date importante despre ruta de migrație și locul de iernare a acvilelor, din Africa, dar și despre zonele de cuibărire și folosirea habitatului de hrănire, din țara noastră. Toate aceste informații sunt extrem de importante pentru elaborarea măsurilor de conservare dedicate acvilei țipătoare mici, specie amenințată cu dispariția, în condițiile în care populația ei este estimată la 20.000 de perechi cuibăritoare la nivel mondial. Populaţia de acvilă ţipătoare mică din România este estimată între 2000 - 2300 de perechi, reprezentând aproximativ 22% din populaţia speciei la nivelul Uniunii Europene şi 10% din întreaga populaţie la nivel global. Cele mai multe perechi cuibăritoare de acvilă ţipătoare mică se găsesc în Transilvania (Regiunea 7 Centru), în vestul României și pe pantele estice ale Carpaţilor.

Asociaţia va urmări în continuare drumul acvilelor tinere în migrația lor către sud, sperând ca ele să ajungă cu bine în cartierele de iernare din Africa. Anul viitor le așteptăm pe cele trei păsări tinere să se întoarcă în locurile unde s-au născut pentru a-și întemeia familii, să depună ouă și să-și crească la rândul lor puii, asigurând astfel perpetuarea acestei specii de păsări minunate.

Pentru mai multe detalii legate de migraţia acvilelor ţipătoare mici şi pentru a urmări drumul complet parcurs de acestea pe www.pomarina.ro.

Comentarii

Ultimă oră