Elogiu micului

Suntem un popor ipocrit cu o media imbecilă. De câţiva ani de zile constat o acţiune concentrată de demonizare a banalului mic prăjit la grătar.

El, nevinovatul, a fost asociat cu tot felul de domni burtoşi, bronzaţi cu maieul pe ei, care comentează expert în jurul grătarului de ai impresia că descoperă piatra filosofală cu ţepuşa de întors. A fost asociat cu Loganul alb parcat la marginea drumului cu portierele deschise şi manele date la maxim. Cu cucoanele cu păr tras pe bigudiuri, făcut “permanent” care croncăne la adresa burtoşilor ce supraveghează grătarul şi latră la adresa copiilor ce aleargă prin preajmă.

A fost asociat cu tonele de gunoaie lăsate de toţi idioţii după ce merg la “iarbă verde”. A fost asociat cu idioţii din sectorul 5 care-i adună Vanghelie când trebuie să arate pesediştilor că are electorat şi fani.

Dacă haleşti la McDonald’s sau la KFC eşti cool, urban, trendy. Dacă-ţi faci pofta cu un carton de mici cu două chifle şi un pic de muştar eşti un ţărănoi. Eu zic că suntem idioţi şi că micul trebui reabilitat.

Renunţaţi pentru o clipă la toate prjudecăţile induse de media şi gândiţi-vă un pic la mica inginerie românească. Micul nici măcar în dexonline nu există ca atare, ca un fel de mâncare. Gândiţi-vă că e mai sănătos decât orice prostie îngheţată dezgheţată de la McD. E mai natural. Dacă e bine făcut, se întinde bine prin muştar. Dacă e mai crud, ţi se topeşte în gură. Miroase a primăvară sau, invers, primăvara românească miroase a mici. Merge cu o chiflă, dar merge şi fără. Conţine usturoi care-i anticancerigen. Doi mici, nişte muştar, un ţap de bere sunt mai săţioase şi conţin mai puţine calorii decât aripioarele KFC. Poţi să-l faci acasă, reţeta e simplă.

Un carton de mici e mai eco-friendly decât tonele de ambalaje de la alte mâncăruri. E mai ieftin. Este bun la socializare, poţi să stai ore în jurul grătarului şi să emiţi onomatopee: “Aha”, “hmmm”, “ooo”, “Ssss”, “gogâlţ”. Micul nu este un brand sau un “statement”. Micul nu este globalist. Dacă e gătit bine nu provoacă indigestii şi nici războaie. Sunt convins că în Rai sunt câţiva care fac câte un grătar cu mici pe un norişor.



de Ovidiu Eftimie