EDITORIAL: Votaţi sau nu votaţi e totuna

De ce ar vota cei care vor vota?

Cei vârstnici, din reflexul, devenit cumva condiţionat, după un lung exerciţiu impus de comunism care i-a obişnuit cu lipsurile şi care aşteaptă mai binele aşa cum i-au tot aşteptat şi pe americani să-i gonească pe ruşi din România.

Categorii diverse, din clasele de jos şi de foarte jos, care nu ştiu nimic despre politică şi politicieni, tot aşa cum nu ştiu să scrie şi să citească, dar care au fost şi ei învăţaţi, în democraţie de astă dată, cu reflexul condiţionat al micului, berii, kil-ului de ulei şi de zahăr.

O parte dintre amploaiaţii mai mari şi mai mici ai administraţilor locale, probabil o bună parte, care se tem că politicul de la putere, şi chiar din opoziţie, e cu ochii pe ei şi va afla că n-au fost la vot.

Unii dintre intelectuali, ancoraţi steril în teoria doctrinelor politice şi alţi intelectuali, pârăţi, care vor pune, din obedienţă, ştampila unde cred ei că e util.

Locuitorii de la sate care sunt dependenţi în spravieţuire de primarii politici ai comunităţilor în care trăiesc.

Şi, desigur, simpatizanţii şi membrii partidelor, din motive ce nu mai trebuie detaliate.

Cine nu va merge la vot? Restul. Adică marea masă a tinerilor care nu cred în promisiuni mincinoase şi se zbat singuri să răzbească în viaţă. Clasa de mijloc, dezamăgită de măsurile impopulare care i-a cocoşat cu impozite şi le-a pus micile afacerile pe chituci. Rebelii, de toate vârstele, şcoliţi sau neşcoliţi, dar cu bun simţ, care înţeleg ce se întâmplă şi nu vor să fie părtaşi la o mascaradă.

De altfel, în toată această poveste un singur lucru e clar: votaţi, sau nevotaţi, candidaţii eligibili tot ajung la Bruxelles. Pentru că ştampila se pune pe listă şi nu contează câţi o pun.