Nu iţi trebuie foarte mult timp să ajungi un ticălos notoriu şi aşa să rămâi în mentalul colectiv care, chiar dacă nu are instrumente să te sancţioneze, te va ţine minte.
În schimb nu poţi ajunge prea repede la momentul în care să se poată spune că sunt de notorietate faptele tale bune, acţiunile tale în diferite planuri, menite să schimbe ceva rău cu ceva bun, să clădească unde altul, fără judecată, a dărâmat, să repare ce a distrus cineva, deliberat. Mentalul colectiv te memorază doar după ce ai probat, prin mai multe fapte, că ce faci, nu faci de formă.
În aceste condiţii, e de la sine înţeles, că nu numărul de stâlpi, afişe, bannere şi mashuri din care zâmbeşti, mai mult sau mai puţin fals, îţi aduc o bună notoritetate şi mult visatul succes la vot. Poate sa te vadă omul şi de o mie de ori, că, dacă nu te ştie deloc, tot degeaba e. Iar dacă te ştie ca pe un cal breaz, care ani de zile n-a făcut altceva decăt să fure, să mintă, să şmenuiască, să batjocorească şi să umilească, nu te va mai alege chiar dacă te asigură de contrariul.
Şi nu o va mai face pentru că omul s-a deşteptat şi aşa se va simţi, în sfârşit, răzbunat pentru toate “gogoşile” electorale post - revoluţionare pe care i le-ai dat să le înghită până acum şi pe care n-a putut să ţi le scuipe înapoi, în faţă, cum ai fi meritat.
Omul nu va mai vrea impostură ci se va uita la ce ai facut sau n-ai fâcut pentru el. De data asta, cel mai greu va atârna, în ştampilă, notorietatea. Ea îşi va spune cuvântul, dar nu de pe stâlpi şi din pliante colorate ci din mai binele pe care l-a simiţit de pe urma ta comunitatea în care trăieşti.
Poate de aceea, dându-ţi şi tu seama că nu va fi cum ai calculat, te străduieşti să fii peste tot, poză sau personal, să copleşeşti electoratul cu ominprezenţa ta sufocantă. Te înspăimântă gândul că nu vei mai putea fura, şmenui, ticăloşi şi minţi şi vei rămîne astfel doar cu proasta ta notorietate.
