Nu mă duc la vot pentru că m-ar fi lovit conştinţa civică cu un croşeu, direct în figură, nu ma duc nici pentru că mi-ar păsa de ţara asta, mă duc pentru că-mi pasă de mine şi pentru că trebuie să-mi fac datoria de anarhist şi să lupt împotriva unei conspiraţii a cretinilor cu drept de vot. După 20 de ani de „democraţie românească”, la vot nu se mai duc intelectualii, nu se mai duc oamenii cu bun simţ sau caracter, nu se mai duc oamenii educaţi, ci neamurile proaste care se înghesuie să prindă trei mici de la PSD, doua pixuri de la PNL şi un tricou portocaliu de la PDL. Mă duc la vot pentru a anula gestul electoral al unui român adevărat, adică pomanagiu, manelist, burtos, incult, transpirat, împuţit, microbist, nehalit, bădăran, curvă, etc. Vi se pare că şaormarul e un antipatic? Ei bine, şaormarul are drept de vot şi va merge la vot, pentru că mintea îi este odihnită. Cucoana de la ghişeu e o obraznică şi vă vorbeşte răstit? Şi ea are drept de vot, pe care şi-l va exercita. Şoferul de autobuz în suc propriu, cu vădit accent moldovenesc şi maniere de birjar vă provoacă dezgustul? E primul la urne...tuta întreţinută care tocmai ce v-a tăiat calea într-un Porsche Cayenne cumpărat de un tată prost sau un iubit impotent vă face să urâţi România? Între două ieşiri cu prietenele la terasă, tuta merge să voteze...la fel cum o să voteze şi cocalarul care te-a fluierat pe stradă pentru că ţi-ai permis să arăţi bine. La vot merge până şi Elena Băsescu, merge chiar şi Giovanni Becali, de necrezut, însă Nikita, da Nikita aia la care te uiţi seară de seară, deşi nu o recunoşti, are drept de vot. Toţi aceştia vor merge să voteze pentru că România asta jegoasă i-a făcut mari, i-a făcut oameni, această Românie e unica lor şansă de supravieţuire, iar ei îi sunt recunoscători prin votul lor.
Votaţi la mişto, votaţi pentru a-i pedepsi pe unii sau pe alţii, votaţi afectiv, votaţi ce-i mai rău pentru vecinu’ care îţi ocupă locul de parcare şi te face să-ţi laşi Loganu’ la două strazi mai încolo, votaţi pentru a ne anihila între noi, imaginaţi-vă că vă eliberaţi în urnă toate frustrările, scrâşnind din dinţi, când introduceţi buletinul în aceeaşi urnă, sloboziţi un „lua-v-ar dracu’ de...” şi votaţi din toata ura. Iubirea nu este constructivă, ura, însă, da. Cine ştie, poate din ura colectivă a oamenilor cu un dram de bun simţ va ieşi ceva bun...
de Mihai Băra
