Lucrurile erau foarte riguros impartite. Stirile negative erau la inceput, iar cele pozitive la sfarsit. Bineinteles, stirile bune erau mult mai multe.
In vremurile acelea luam lectii de desen de la pictor in varsta, pe o straduta de langa piata mare a orasului. Ultima oara l-am vizitat la inceputul primaverii, prin ‘82. Incepuse „sistematizarea" centrului orasului, iar casele cadeau una dupa alta.
Un buldozer ii daramase deja gardul din spatele curtii. Atunci, batranul mi-a povestit de hartoagele pe care le avea in beci, pe care m-a rugat sa le iau eu. In pivnita, sub niste bolti frumoase din caramida, pe pardoseala cimentata, erau mormane inalte de hartii. Erau multe schite facute in carbune sau conturate pe hartii transparente pentru a fi, apoi, copiate pe panzele pregatite pentru culorile de ulei.
Dar erau si foarte multe ziare vechi.
La inceput am pus mana pe un „Universul" de pe la inceputul anilor '30. M-am asezat turceste o gramada de hartii si am inceput sa-l citesc. Era plin de stiri rele. Stirile bune erau putine si greu de gasit.
Am aranjat, pe rand, dupa data de aparitie, toate ziarele „Universul", „Curentul" si „Dimineata" pe care le-am gasit. Razboi, crime, scandaluri financiare, coruptie politica... O multime de drame din care am reconstituit, ca intr-un joc de puzzle, o lume minunata despre care aflasem prea putine pana atunci.
Desi lumea noua, instaurata de comunisti, era plina de stiri pozitive, pivnita cu stiri negative m-a facut sa uit pentru o vreme chiar si de scoala. Timp de o saptamana, am scapat din lumea „perfecta", refugiindu-ma intr-o pivnita...
***
Nu stiu in ce pivnita au coborat cei doi deputati care au initiat o lege care-i oblige pe ziaristii de la radio si televiziune sa-si imparta jumi-juma stirile rele si cele bune. Din ce am vazut in proiectul publicat pe internet, legea spune simplu si transant, fara prea multe nuante inutile: „programele contin, in pondere egala, stiri cu teme pozitive si, respectiv, negative".
Mi-am adus aminte, vazand nesfarsitele polemici pe tema asta, de felul in care, pe vremuri, stirile bune erau cu grija separate de cele rele: cu buldozerul. (AIG)
