Nimeni nu l-a prins vreodata inainte sa ajunga intre ai lui. Acolo, toti au regretat ca l-au ajuns. „Ce-ai, ma, cu el! Nu vezi ca-i juma' din tine!", ii urlau in fata cei care abia asteptau sa le pice in plasa. Si da-i pumni pe nenorocitul care n-a avut destula minte!
Desi era mic, tigancusul era atat de rau, ca toti se fereau de el. „Uite-l p-ala rau'. Hai sa plecam d-aci!", isi spuneau cunoscatorii atunci cand il vedeau. Dar, de fiecare data, cei care-l intalneau erau victime sigure. Adevarul e ca stia si cele mai rele injuraturi de mama. Si avea cea mai rautacioasa imaginatie perversa din cate am auzit.
Mult, foarte mult timp, n-am mai auzit nimic de el. Si nici nu l-as fi recunoscut cand l-am vazut, daca nu mi-ar fi atras atentia un amic. Era la fel de scund si de tuciuriu, doar ca se ingrasase peste masura. Se urca in fata unui jeep negru din fata unui partid.
Cand m-am uitat la panoul mare afisat deasupra usii pe care iesise si am citit numele partidului, am avut o revelatie.
Pentru ca n-am avut cu cine vota, in ziua scrutinului, in urma cu cateva saptamani as fi vrut sa stau acasa. Pana la urma, totusi, m-am decis sa urmez sfatul unui analist de la un post de televiziune si sa incerc sa votez.
N-o sa va vina sa credeti ce recomanda electoratului specialistul in politica. Sa voteze raul cel mai mic. (AIG)
