In Parlament, ca intr-o adunare generala a celor mai importanti actionari, a votat intotdeauna eficient. Dupa cum i-au cerut sefii, nicidecum dupa cum o voiau cei care l-au ales. Nu a investit niciodata sume prea mari in campanie si nici rezultate notabile nu a avut.
De fiecare data, cand ar fi trebuit sa plateasca decontul, dupa alegerile pe care partidul lui le-a tot pierdut la scor, i-a anuntat sfidator pe curiosi ca nu-si da demisia.
La urma urmei, nu este doar un manager foarte capabil, asa cum se lauda de fiecare data cand are ocazia. Este si principalul posesor de actiuni. Iar din pozitia de actionar nu-ti poti da demisia. Poti, eventual, sa-ti vinzi partile dupa regulile cererii si ofertei. Iar el ar vrea un camion de bani de la Bucuresti.
S-a ales de fiecare data cu un loc caldut in Parlament, pentru ca, desi votantii nu erau prea multi, si-a rezervat numai primul loc pe lista.
In opozitie, a facut aceleasi afaceri ca atunci cand era la putere, pentru ca a avut tot timpul niste voturi de vandut sau cumparat.
Dupa ultimele alegeri, candidatii din oferta lui au incasat prea putine procente. Pentru ca falimentul a devenit evident, francizorii din Bucuresti l-au impins sa renunte la scaunul de director de partid. Evident, a refuzat din nou. Apoi, ca un negustor cinstit ce este, s-a tocmit pentru o prelungire a scadentei.
Pana in toamna, cand va fi executat silit de electorat.(AIG)
