Magistral a fost jocul lui Băsescu: a stat până în ultima clipă cu adoptarea legii e majorare a salariilor. Toată lumea era lipită de ecranul televizoarelor: adoptă? nu adoptă? Este evident jocul electoral băsescian. Nici o clipă nu i-a trecut prin cap să nu promulge legea în cauză. Păi nu s-a lăudat că vrea să pună prim-ministru? Mai speră că va fi de la PD-L, nu de la o majoritate care nu-i va fi confortabilă în niciun caz la viitoarele alegeri prezidenţiale.
Ce nu a ştiut Băsescu? Că a declanşat o isterie naţională cu salariada. Acum vor salarii mari şi funcţionarii publici şi cei din Sănătate, nu văd de ce nu ar ieşi în stradă şi pensionarii, care toţi cer venituri mai mari cu 50%... Există vreo raţiune pentru care să nu o facă? Nu. Au aceleaşi argumente cu care au venit şi sindicaliştii din învăţământ.
În acest context, după ce s-a trezit din beţia electorală, preşedintele Traian Băsescu degeaba a făcut apel la sindicate să nu declanşeze acţiuni de protest, pentru că nimeni nu îl mai ascultă. Gluma cu mai staţi până după alegeri, şi vedem ce facem cu noul Guvern, nu mai ţine la un popor sătul de măscărici politici, care promit marea cu sarea înainte de alegeri şi uită după ce se văd cocoţaţi în fotoliile de demnitari. Iar la final, îmi permit să-i aduc aminte preşedintelui ce înseamnă să se rupă de poporul chemat în Piaţa Universităţii, unde trebuia să-i dea raportul din trei în trei luni:
Te-ai înălţat atât de sus
Iubitul meu amic,
Încât să nu te miri că-mi pari
De jos, atât de mic...
Autor Sebastian Dan
