Delaloye aprecia că, la ultimele alegeri, românii au refuzat să dea girul unei singure formaţiuni politice, indiferent dacă este vorba de PSD-ul lui Ion Iliescu sau noua creaţie prezidenţială, PD-L-ul lui Traian Băsescu. „Pentru a arăta şi mai bine că sunt la egalitate, alegătorul i-a dat cu 0,7% voturi mai multe PSD-ului, dar cu trei deputaţi mai mult PDL-ului”, preciza jurnalistul elveţian.
Analiza se mută apoi în plan politic european. Delaloye preciaz că, de principiu, PSD este un partid de stânga, membru al Internaţionalei Socialiste. Despre PD-L spunea că se doreşte a fi un partid de dreapta (membru al PPE), dar aprecia ironic că „oricine la Strasbourg îşi aduce aminte că era încă membru al grupului socialist în 2004”. „În fapt, aceste două partide, care, după căderea lui Ceauşescu, formau un singur partid, Frontul Salvării Naţionale, sunt două vaste conglomerate de interese regionale, clientelare şi financiare, în privinţa cărora chiar şi politologul cel mai avizat s-ar găsi în dificultate, dincolo de adevărurile proclamate să formuleze diferenţe ideologice”, scrie Gérard Delaloye. Iar în loc de epilog, ca să nu ne amărâm prea tare sufeltul, elveţianul mai nota că „numitorul comun al politicienilor din ambele tabere este de a se îmbogăţi mult şi repede. Nu este o atitudine specific românească, ea se regăseşte aproape peste tot în Est şi în Balcani”...
sebastiandan.blogspot.com
