In Brasov, candidatii nici n-au aparut fata in fata. Singurele polemici au fost de la distanta, intr-o penibila discutie intre surzi. Indiferent daca a fost vorba de o televiziune cu parti pris cunoscut sau nu, moderatorii n-au facut altceva decat sa ridice mingi la fileu pentru invitati. Toti au vorbit singuri despre cat de buni sunt ei si cat de rai sunt adversarii.
Pe langa nelipsitele publicitati, gazetele locale au publicat in nestire fotografiile politicienilor. Chipul personajului, ilustrand cate un articol sec ca un proces verbal, a aparut de la jumatatea fruntii pana sub nodul cravatei. Aceleasi poze ale persoanelor publice, repetate de ani ca ilustratie la articolele despre ei. In Brasov, falsele imagini publice au strivit realitatea si i-au facut pe posesori sa nu mai reprezinte decat simple nume, bune de votat pentru prostime.
Cum ar fi daca, intr-o buna zi, am afla ca acela pe care l-am votat intr-o functie publica importanta stie tot atatea despre administratia locala cat un prim-secretar analfabet de pe vremuri? ...ca este un zero profesional care n-ar putea lega nici doua cuvinte cu delegatii din alte tari? ...ca si-a facut avere din trafic de influenta si a ajuns in scaunul pe care nu-l merita fiind sprijinit de oameni interesati ca banul public sa ajunga in buzunarele lor? Cineva care nici nu este cine se pretinde, care si-a schimbat trecutul, familia, biografia, declaratia de avere, poate chiar si numele, numai ca sa dea bine in fata multimii.
Noroc, totusi, ca in Brasov, campaniile electorale sunt doar niste facaturi. N-o sa aflam niciodata astel de lucruri deprimante. (AIG)
