EDITORIAL: „George, eşti cel mai bun!”

Pe scenă, candidaţii la patru ace, să-i vadă lumea în carne şi oase, cam plictisiţi să mai pozeze în faţa unui electorat care oricum nu pricepe cu ce se mănâncă Parlamentul European. Câţi îi cunoşteau cât de cât pe  cei veniţi să le ceară votul, greu de spus.  Poate pe Stolo’ candidat, care se întreţinea agreabil cu Monica Macovei, şi ea candidat, rîzând şi şuşotind tete a tete în timp ce Boc rostogolea prin microfon vorbe spre popor.  

Premierul şi miniştrii PDL, tot la patru ace. Cam obosiţi şi ei şi fără chef. Singurul mai vioi, tot Boc, care a vorbit, repede şi  „scrobit”,  ca pe sticlă, despre programul PDL, procente, sume, criză, pensii. Şi despre candidaţi. Dar nu prea mult. Ovaţii şi urale n-a cules decât de la portocalii puşi strategic în primele rânduri, în rest, câte un „Ura!” întârziat de prin mulţime.

Primarul George Scripcaru, şeful pedliştilor braşoveni, era şi el pe scenă! Nici nu se putea altfel. Dar nu îmbrăcat la patru ace ci în tricou portocaliu şi pantaloni. Adică regulamentar, ca în campanie. Cu o mână în buzunar şi cu microfonul în cealalată, omul părea din altă piesă deşi făcea oficiile de gazdă. Asta aşa, ca cei care nu aţi fost acolo ieri să vă  faceţi, cât de cât, o imagine.  

Altceva însă, decât lansarea candidaţilor PDL la europarlamentare m-a pus pe gânduri. Şi anume discursul lui Boc care, la un moment dat, spre final, a început să îl ridice în slăvi pe Scripcaru. Curgeau laudele în cascade şi Boc nu s-a dat în lături să-i spună lui Scripcaru că e bun, e foarte bun, e cel mai bun.

Mi -am amintit, într-o fracţiune de secundă, în timp ce-l ascultam pe Boc, scena celebră, intrată în istorie deja,  cu Băsescu, cel care îi spunea lui Roman, când acesta mai era preşedintele PD- ului, tot în faţa poporului, la fel de apăsatş „ Petre, eşti cel mai bun!” După care Petre n-a mai fost deloc.

Simplă coincidenţă.  Sau nu.