Din păcate, Chirilă este exemplul perfect că, în loc să citeşti o carte proastă, mai bine vezi un film bun şi că, în loc să citeşti o carte bună din care să nu înţelegi nimic, mai bine te rezumi la lecturat etichetele de pe sticlele de bere, deşi nici din asta el nu a rămas cu mare lucru. Pe scurt, Tudor Chirilă e prost de pute, e atât de prost încât îi curge salivă din gură şi nici macar nu-şi dă seama de asta. Al doilea înţelept contemporan se numeşte Traian Băsescu, iar doctrina sa oferă oportunităţi mult mai palpabile. El spune să o dăm dracu’ de carte, că nu-i bună decât la a scoate şomeri pe bandă rulantă, să trimitem filosofii la dat cu târnăcopul prin mină sau la Canalul Dunăre-Marea Neagră şi să ne facem copiii ospătari sau vatmani, pentru că ţara n-are nevoie pe timp de criză de „entelectuali”, ci de forţă de muncă...de muncă şi de vot. Spre deosebire de Tudor Chirilă, Băsescu nu e prost. Poate fi incult, necitit şi bădăran, niciodată, însă, prost. Băsescu este ŞMECHER, cu majuscule. După mintea mea, şmecherul e, prin definiţie, individul înzestrat de la mă-sa cu o inteligenţă nativă foarte ascuţită şi care se descurcă în viaţă mult mai bine decât unul care şi-a pierdut vremea cu şcoli sau cărţi. Şmecheria nu se învaţă, te naşti sau nu cu ea, iar şmecherul subjugă uşor oameni mult mai cultivaţi decât el, pentru că are ambiţie de neam prost pe fondul unei minţi robuste şi al unei lipse totale de complexe sau prejudecăţi. Traian Băsescu a ajuns preşedinte pentru că este şmecher şi ori de câte ori a s-a realizat, social, politic, personal, a făcut-o ca la cârciumă. România este, pentru Băsescu, o cârciumă, în care clientul principal, el, e servit de o întreagă brigadă de ospătari: Boc, Udrea, Ridzi, etc. Traian Băsescu a ajuns să ştie de Cărtărescu sau Herodot pentru că unii care şi-au rupt hainele în coate, tocindu-le pe bancile şcolilor, sunt „ospătarii” săi şi i-au spus că există Google, iar pe Google cauţi despre Herodot...altfel, habar n-avea, nici de Google, nici de Herodot. Băsescu ştie ce zice când sfătuieşte ca filosofii să fie arşi pe rug: intelectualul român e deja blazat şi resemnat după 20 de ani de falsă democraţie, nu se mai duce să dea cu ştampila, ori el, Băsescu, are nevoie de cât mai mulţi pomanagii electorali, de proşti care să-l creadă şi care să vină la vot, iar ăia se găsesc mai uşor printre neşcoliţi. Nu România are nevoie de tinichigii, nu vă lăsaţi fraieriţi, ci Băse, care îşi formează acum alegători. În definitiv, un absolvent al Oxfordului cizmăriei a domnit mult şi bine, până să-i facă unii cadou de Crăciun un pluton de execuţie, de ce n-ar conduce şi el, Trăienel, cu ajutorul ospătarilor?
P.S. Ceva au, totuşi, în comun, cei doi formatori de generaţii: ambii iubesc cu patimă şpriţul. Băsescu a înţeles că de la şpriţ pleacă totul în viaţă, Chirilă încă mai crede în dragoste...
de Mihai Băra
