Nu era un vis urât. Indiferent de magazinul alimentar unde doream să intru, la intrare afişe portocalii. Indiferent că era vorba de carmangerie, brutărie, simigerie sau la pescăria Doripesco (măcar ăsta e cu carnet la PDL). O singură tarabă scăpase fără afişe portocalii: raionul ţăranilor unde se vând brânzeturi. Restul, PORTOCALII. Bă, nici unul n-aveţi alte gusturi cromatice??
Îndrăznesc să intru şi la o carmangerie. Întreb cu jumătate de gură: dacă n-am carnet de partid de la PDL, pot să îndrăznesc să comand vreo trei felii de ceafă de porc? Vânzătoarea, veche în meserie, o văd cum i se luminează faţa şi zâmbeşte după o zi de stat în picioare. Îmi face cu ochiul şi zice: Acu, vă dau, că nu e nimeni şi nu mă vede, dar o rezolvăm noi, cumva, ca pe vremuri, pe uşa din spate. Pe urmă, coboară ea vocea şi îmi şopteşte: dacă aşa sunt regulile, ce să facem?
Are dreptate. Partidul nostru, stăpânul nostru, cu iubitul conducător şi sinistra sa dictatură. Vrei să stai în spaţiile comericale din pieţe, cotizezi unde trebuie, pupi în cur unde trebuie, lipeşti afişele care trebuie. Nu-i înţeleg, însă, pe indivizii care se cred dumnezei pe Pământ şi nu pricep că nu suntem veşnici. Şi că nu ducem pe lumea cealaltă nici comisioanele din asfaltare, nici pe cele din şmenurile imobiliare sau achiziţiile dubioase de autobuze sau asocierile pentru construirea de blocuri, cedând terenul moca unor băieţi deştepţi şi nici amplasând panouri publicitare pentru o anumită firmă. Nu ducem pe lumea cealaltă nici funcţiile de vicepreşedinte la PDL, pentru care am cedat pe un contract discutabil curăţenia oraşului către Urban, la cererea lui Adrian Videanu.
sebastiandan.blogspot.com
