Deocamdată avem o criză, altfel am avea timp să ne fie jenă că primul ministru Boc îi spunea unuia de pe la Nokia cum stă treaba cu “the aviara gripa”, în ţara unde preşedintele care l-a pus premier pe ăsta vorbea, într-o engleză de om care ştie prost franţuzeşte, despre “the Sulaina cenăl”.
Deocamdată avem o criză, altminteri ni s-ar părea foarte aiurea ca o piţipoancă de Dorobanţi să candideze pentru un loc de europarlamentar sub blazonul numărului personalizat, de cocalar, pe care-l are la maşină...ditamai SUV-ul, bineînţeles. Mai tragic e că, ajutată de o presă tot mai proastă, umblă acum cu ochiu’ vânat, la impresionat nevestele abuzate domestic.
Deocamdată avem o criză, altfel, ca ultras PDL, m-aş sucări pe motiv că ăia pentru care mi-aş fi dat viaţa, au pus-o de un blat cât Balcanii, taman cu duşmanii mei de moarte, pesedeii. Şi dacă aş fi fan PSD m-aş gândi că ai mei mi-au furat votu’ anti-PDL, fraternizând cu „cremenalul” portocaliu.
Deocamdată avem o criză, norocul nostru, altminteri ne-am da seama că l-am dat jos pe Ceauşescu doar pentru a ne întoarce la metodele lui. Dacă n-ar fi criza asta mişto, pesemne că ni s-ar părea stupefiant ca unu’ să pună oile în ţarcuri într-aşa fel încât să formeze pe dealuri cuvântul BUCOVINA, când vine ‘ăl mare în vizită de lucru. Am scris de lucru? Pardon...electorală! Parcă prin ’88 ţin minte să mai fi format PCR din pionieri...
Deocamdată avem o criză, altfel m-aş simţi nu prost, ci din cale afară de prost, să mă autointitulez „preşedinte-jucător”, dar să mă maimuţăresc la tot felul de agape pe bază de haleală şi pileală, râgâind a mici şi bere, doar-doar mă mai votează încă un mandat poporul pe care l-am minţit că va trai bine.
Deocamdată avem o criză...dacă n-ar fi ea, criza, poate am fi avut raţiune. Aşa, şomajul raţiunii pe timp de criză a născut paiaţe.
de Mihai Băra
