A urmat „democraţia” mimată a lui Milică, cel care ne-a explicat, didactic, cum te pot înfrânge „serviciile”. Măcar atunci ni s-a dat liber la speranţă.
A venit iar Ilici, secondat de Bomobnel, şi au mai făcut cu noi o recapitualare generală despre „democraţia” cu pumnul în gură, aşa ca să nu uităm de unde venim.şi să ne iasă naibii fumurile libertăţilor din cap.
Băsescu ne-a salutat apoi marinăreşte şi ne-a indemnat să trăim bine,dar nu ne-a spus şi cum să facem să ne iasă chestia asta. Iar Tăriceanu avea şi el democraţia lui, privată, aşa că nu i se ambala prea tare”motorul “pentru noi.
“imberba” guvernare Boc, în care s-au regrupat feseniştii lui Iliescu cu neo-feseniştii lui Geoană, se screme acum să ne predea lecţii depre austeritate în timp ce ei pun în bloc-starturi noii stăpâni în teritorii.
Peste toate astea, coana Europa a reuşit, încet. încet, mai cu “biciul”, mai cu” zăhărelul” să îşi bage nasul şi recomandările în deomcraţia noastră orginală şi să mai îndrepte câte ceva, unde n-a stricat. Măcar statul ei “călare” pe justiţia cu glaucom şi pe furăciunile nesimţite a mai tăiat obrăznicia deşănţată a mafiei generalizate, care clănţăne la ciolan dar nu mai are curajul să îşi înfigă colţii în pradă la vedere. Ceea ce ne-ar îndreptăţi să spunem că, la adăpostul fustelor coanei Europa, şi democraţia reală a prins curaj să ridice un pic nasul din ţărână, şi, odată cu ea, şi noi.
Acum însă riscăm să ajungem la “democraţia” glonţului pentru că nici Uniunea Europeană nici altcineva nu mai are timp de noi. Fiecare ţară e băgată, până peste cap, în găsirea de soluţii rapide şi eficente de stopare a crizei financiare şi economice care le-au bulverrsat nu numai bugetele ci şi liniştea socială şi nu mai au vreme de noi.
Lăsaţi singuri ne facem iar de cap. Dezmăţul e în toi, zboară gloanţele pe stradă din pistoalele neidentificate ale unor mafioţi porotejaţi de alţi mafioţi, dar avem doar suspecţi nu şi acuzaţi de crimă.Din depozitele armatei se fură arme cu sacii şi nimeni nu le găseşte iar mai marii zilei se împiedică în declaraţii contradictorii şi bălbăite care curg pe sticlă şi din care nimeni nu înţelege nimic.
Dacă ne-au trebuit 20 de ani ca să parcurgem drumul de la bâtă la glonţ putem să ne lăudăm că am reuşit peformanţa de a merge înapoi cu aceeaşi viteză cu care mergem înainte.
