Mă dinamitez singur pentru că, spre deosebire de mine, care-s tata’ şmecherilor şi îmi şterg atât de bine urmele încât nici în ziua de astăzi nu s-au prins ăia că io incendiasem Sena, camarilla pe care mi-am ales-o după cum m-a dus capul, e atât de toantă încât nu ştie să-şi mascheze jafurile. Dacă aş fi Monica Iacob-Ridzi aş tăcea din gură: aş tăcea din gură fiindcă orice aş putea spune acum, în acest moment, mi-ar înrăutăţi şi mai tare situaţia care, oricum, pute de-ţi mută direcţia. Aş tăcea pentru că, este evident, par o mare proastă, ori deschizând plină de convingere gura, voi înceta să par o proastă, voi fi cu certitudine o proastă. Dacă aş fi Elena Udrea, aş căuta înfrigurată dosarele ultimelor chiolhane făcute pe bani ministeriali şi le-aş îngropa, gândindu-mă cât de milostiv e bunul Dumnezeu pentru că a creat-o pe Ridzi, ce mi-a servit drept exemplu. Dacă aş fi pedelist sau direct Boc, m-aş simti foarte prost...din cale afară de prost, pentru că aş fi nevoit să-mi înghit vorbele alea cu „să-şi dovedească nevinovăţia în instanţă” pe care i le spuneam lui Năstase. Doar în România se dovedeşte nevinovăţia, în orice alt stat civilizat, până şi la talibani, se dovedeşte vinovăţia, iar până la demonstrarea ei, muşteriul, fie el adversar politic, e considerat pur şi neprihănit. Dacă aş fi Adrian Năstase, mi-aş demola termopanele alea penibile cu care mă aleargă ăştia de câţiva ani, le-aş aduce în plin plen al Camerei Deputaţilor, i le-aş pune în braţe Robertei Anastase, cu tot cu molozul rezultat în urma operaţiunii, după care aş invita-o respectuos, de la tribună, să-mi numere ouăle cu sacii în mâini. Dacă aş fi Mircea Geoană, n-aş mai ieşi vreo două zile din casă după ce un alt profesor universitar în materie de şmecherie, Radu Berceanu, a pus punctul pe i: „e de preferat să-ţi spună 'tâmpit' un duşman, decât să-ţi spună prostănac toţi colegii".
Dacă aş fi Crin Antonescu, nu m-aş mai duce la teveu, cu atât mai puţin la Realitatea. Nu m-aş mai duce la teveu nici când mi-ar promite Orban că-i de bine, nu m-aş duce pentru că rolul televiziunii, în cazul meu, este foarte clar: să mă penibilizeze. Dacă aş fi Lazarus, m-aş iubi cu Dan Diaconescu, în timp ce Capatos şi Nikita se uită la cum îmi creşte mie audienţa. Dacă aş fi mogul media, mi-aş face radio naţional de manele, iar cu banii câştigaţi i-aş cumpăra crăpelniţă duduii Udrea, să se facă aidoma balastierei, de să nu-i mai placă marinarului chelios şi ceacâr.
de Mihai Bara
