Nesimţirea mi se pare şi în acest moment simbolul naţional de mult căutat, doar că niciun artist, fie el sculptor, pictor sau grafician nu şi-a imaginat „Nesimţirea” aidoma unei zeiţe cu pantaloni de trening, şlapi şi maieu, gata-gata să tragă o flegmă pe caldarâm. Uitându-mă la cum s-a gândit românul să petreacă ziua de 1 mai, însă, m-am consolat cu un simbol cel puţin la fel de bun, demn să înlocuiască orice stemă pe drapel: grătarul plin cu mici. Pe lângă faptul că este un nesimţit notoriu, românul este şi un fomist care l-ar face până şi pe cel mai subnutrit somalez, oricât de negru ca tăciunele este, să roşească stânjenit. A dat Vanghelie mici, românul s-a călcat în picioare să-i ia...şi să nu-mi spuneţi că lumea e săracă, majoritatea celor care duceau lupte grele pentru micii pesedişti aveau nişte burtoace uriaşe. Nu erau săraci, nu erau flămânzi, erau pomanagii şi fomişti.
Altădată, în plin sezon de reduceri, unii de pe la un magazin braşovean au dat, tot aşa, ceva carne...iadul se dezlanţuise la subsolul respectivului centru comercial. Mai mult decât atât, un moş cretin ne-a scris la ziar în cel mai colhozist stil cu putinţă, informându-ne cum forţele sioniste ce conduc magazinul l-au privat pe el de halca ce i s-ar fi cuvenit. Cretinul nu era sărac, era doar fomist.
Zilele trecute, „a băgat ăştia” ochelari pe gratis: după cum era de aşteptat, busculada creată a fost la egalitate cu întâlnirile la nivel înalt dintre galeriile de ultraşi stelişti şi dinamovişti, aproape că şi-ar fi scos dinţii pentru ce se dădea.
De fapt, nici nu prea e important ce se dă, atâta vreme cât se dă pe gratis. Şi nu e din cauza sărăciei, ci pentru că aşa suntem noi, fomişti, arză-ne-ar maţele să ni le ardă. Să fumege micii!
PS. Şi comportamentul de la moaşte sau de la slujba de înviere e tot de fomişti...de teamă că nu vor mai apuca moaşte, creştinii se calcă în picioare să pupe racla sau să ia lumină direct de la popă.
de Mihai Bara
