Trecerea de pietoni de pe Gării, dinaintea giratoriului, dinspre Făget, a fost abandonată în favoarea – românu-i inventiv ! – unei pasarele ad-hoc: miliţianul mort (limitatorul de viteză). Făceau oamenii echilibristică mai ceva ca acrobaţii Circului Globus. Că una e să iei apă la galoşi, alta să intri în băltoacă pân’ la jumatea gambei. Dincolo de giratoriu – şi mai şi. Am băgat-o până şi eu pe mânecă, deşi eram în maşină. Şi a mea este una cu garda ridicată. Dar tot mi-a trecut apa de praguri (pe dinafară). Mă uitam ronţăit de pizmă la un camionagiu care naviga mai abitir ca petrolierul Independenţa. Merci, lui îi dădea mâna: apa-i ajungea doar până la butucul roţii. Roţi de tir, nu de Trabant. Aşa că azi nu contaţi pe mine în exces, sunt în căutarea unei bărci, fie ea şi pneumatică, pentru a mi-o lega în urma maşinii. Nu strică o mică precauţiune colo, într-un mare oraş turistic cu mai noi pretenţii de Veneţie. În fond, sunt o victimă a stresului piscinelor de pe carosabilul nou reabilitat. Dar nu fără motiv: pur şi simplu, eu unul nu ştiu să înot. Şi nici nu sunt un fan turbat al sporturilor extreme, căci, dacă aş fi fost, aş fi practicat auto-surfing ori iahting ori similare pe Calea Bucureşti. Sau pe unde se varsă lateralele în Saturn. După ce mi-oi cumpăra bărcuţă se schimbă povestea. Dar, dacă stau să mă gândesc bine... oare mai are vreun rost să îmi iau abonament la Paradisul lui Puchianu? Că doar îi face concurenţă în draci ex-şeful lui de partid. Am zis !
comentaţi pe
