Este vinovat că nu a încercat să negocieze ştergerea datoriilor, aşa cum au făcut-o alţi edili destoinici, din alte oraşe din Transilvania. Acum, s-a ajuns ca întregul sistem să fucnţioneze sub pragul de rentabilitate, după cum mi-a confirmat Mihai David, consilier local PSD, însărcinat fără ştiinţa partidului să se ocupe de negocierile pentru construirea unei noi fabrici de preparare a agentului termic. cel mai devreme la anu’, dar braşovenilor le va fi bine peste mai mulţi ani.
Din păcate, nimeni dintre cei autorizaţi nu vrea să ne spună pentru cine se va construi viitoarea uzină de apă caldă, pentru că nu cred că vom vedea braşovenii cum îşi aruncă centralele de apartament pe geam, ca să se racordeze la noul CET. De asemenea, nu am primit răspuns nici de ce este subvenţionată cu banii de la toţi braşovenii producerea energiei termice doar pentru o mică parte a populaţiei, şi aici nu e vorba de ajutorul social de încălzire!
În loc de epilog, ştiindu-l pe primarul George Scripcaru un om citit, îmi permit să-i aduc aminte un fragment dintr-o operă genială, la această oră, a lui George Topârceanu: „Chitanţa”:
O vecinătate dragă/ Ne-a prins zilele-n cătuşe/ Că ades intru la Tanţa/ Fără să mai bat la uşe.
Tot aşa-ntr-o seară intru/ Era iarnă grea şi ger,/ Şi-o găsesc în pielea goală,/ Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i/ Dau să mă retrag un pic/ Însă Tanţa-mi spune:- Intră,/ Intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat şi beat de farmec/ O-ntrebai plin de mister:/ - Pentru ce stai goală, scumpo/ Lângă-acel calorifer?
- Fiindcă-a fost proprietarul,/ Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa/ - Şi-uite, mi-am plătit chiria,/ Iar acum, usuc chitanţa.
Autor Sebastian Dan
