Şeful ţării începea să le dea, imobile (castele), terenuri (agricole) şi nişte populaţie (şerbi, sclavi, iobagi) pe care s-o exploateze. În schimb ăştia îl ajutau în caz de război intern sau extern sau îl trădau după cum le zicea interesul de moment.
Din când în când populaţia se enerva cu privire la starea de fapt, punea mâna pe arme şi tăia câteva capete de şmecheri.
În Braşovul anului 2009 o facţiune de şmecheri câştigă nişte alegeri. Îşi pun dictatorul în fruntea ţării, îşi pun miniştri şi vătafi, logofeţi, secretari ai mai marelui şi apoi aşteaptă recompensa pentru munca prestată. Iar regele ăl mare dă nişte baronate la regele ăl mic de la Braşov, şi ăsta începe să împartă imobile, terenuri şi populaţie pentru cei ce l-au ajutat.
Ăia care l-au ajutat sunt mulţi, şi nu prea e loc pentru toţi. Aşa se-ajunge la o situaţie ca cea de la Direcţia de Statistică, unde s-a organizat un concurs de managment ca să-l dea afară pe actualul director Ion Popescu şi să-l pună pe actualul pedelist Aurelian Danu în loc. Schimbarea s-a făcut pe bază de „plan de managment”. Anul trecut, Direcţia condusă de Popescu a fost considerată cea mai bună din ţară. Cu toate acestea Danu a venit cu un plan mai bun, probabil că o să facă cea mai bună direcţie de statistică din lume, dacă nu chiar din Cosmos.
E destul de evident că n-a fost vorba de niciun plan de managment sau de competenţe. Trebuia să i se dea şi lui Danu, un om care a ajutat baronul în campanie, o răsplată: un imobil, nişte teren şi nişte şerbi care să-i lucreze pe plantaţie. Ca-n Evul Mediu.
de OVIDIU EFTIMIE
