Arta portretistica a atins cele mai incredibile performante, in perioada proletcultista, incepand cu Stalin si terminand cu Ceausescu. Marii „eroi" ai vremurilor erau reprezentati, cu predilectie, in ambianta unor santiere.
Astazi, astfel de imagini par desuete. Politicienii romani continua sa promoveze, insa, acest gen artistic cu mare indrazneala. In campania electorala pozele lor cu casca, avand in fundal excavatoare, picamere şi compactoare napadisera orasul. Acum s-au retras in ziare.
In gazetele de astazi, de la stanga la dreapta, am vazut imagini ale primarului tinand o conferinta de presa pe santierul viitoarei sosele de centura a orasului.
In cea mai reusita POZA, cu mana dreapta ridicata, cu cea stanga usor flexata la spate, scruteaza semet zarile. O imagine perfecta a vizionarismului! A omului care, cu ochii mintii, vede viitorul. A constructorului indraznet care-si priveste ctitoriile in toata maretia lor, inainte de a fi infaptuite. Incadrarea este perfecta. Marginile drumului, datorita perspectivei, se unesc pe linia orizontului, undeva in spatele capului, care, parca, emana raze, asemeni unei aureole. O astfel de imagine nici nu putea aparea in alta parte, decat pe prima pagina a ziarului.
La fel de radios este primarul intr-o FOTOGRAFIE din alta gazeta. Si in cazul acesta, cadrajul este facut inteligent, linia bratului ridicat fiind intr-o continuitate perfecta cu marginea santului. Metafora este evidenta: mana primarului aratand in sus este vectorul care ne va scoate din groapa sapata de cativa muncitori cu casca, pentru a ne duce spre un viitor luminos.
Ultima IMAGINE pe care-mi mai permit s-o analizez, strict din punct de vedere stilistic, il arata pe marele conducator vorbind la un telefon, putin aplecat, langa un utilaj imens, pe care, parca, l-ar duce in spate. Perfect asezat intre marginile senilei, are deasupra capului un picamer urias. Imaginea sugereaza increderea si vointa unui om care vrea sa ridice orasul pe noi culmi de progres si civilizatie.
Departe de mine gandul ca ziarele de azi ar avea ceva in comun cu vechile publicati comuniste. Fotoreporterii isi fac meseria corect, pozandu-i pe cei care fac conferinte de presa, acolo unde l-au invitat. Consilierii de imagine ai primului om din urbe ar putea, totusi, sa-i recomande conferintele de presa obisnuite, in care sa se discute despre licitatii, preturi, planuri sau termenele de executie simplu, intre patru pereti.
Ca sa-l convinga că este un lucru bun, sa-i trimita domnului primar, prin posta, un ziar vechi, cum ar fi Scanteia. Dupa ce se va recunoaste pe prima pagina, isi va reveni. Sau nu. (Alghi)
