Mă întreb cât o să mai grohăim. Nu cumva s-au depăşit nişte limite în ceea ce priveşte poluarea fonică, olfactivă, cât şi vizuală? Consimţitori sau dezminţitori, grohăim cu toţii, de dragul unei idei, dar mai bine spus din lipsa ei. Grohăitori-tenori şi grohăitori-başi, grohăitoare-soprane şi grohăitoare-falsete, corul acesta acceptă orice bâzuri care pot demonstra de la primul sunet că totul în jur e o mare minciună. Să imaginăm un exerciţiu simplu, ca în clasa întâi, când alcătuiam propoziţii cu diferite cuvinte: primăvară, casă, şosea, curcubeu, elefant, sărbătoare. Păi, daţi-mi voie, primăvara, deşi a sosit, ea nu există, că doar n-o să croşetăm speranţe de mai bine privind un pom înflorit şi-o buburuză care se odihneşte pe-o zambilă. Elefantul e de fabulă, asemeni veveriţei, bursucului şi altor animale ale pădurii, iar pădurea e din ce în ce mai defrişată. Şoseaua proastă, îi cad plombele, nu rezistă decât la maxim un îngheţ şi două ploi. Curcubeul? O băşină în culori a naturii, io n-am timp de curcubeie, cu rate la casă, cu tot stresu’... Şi sărbătoarea asta care nu mai ştim ce vrea de la viaţa noastră, dar măcar s-au dat nişte libere, să nu ne mai vedem mutrele pline de subînţelesuri. Ei bine, nu e chiar aşa, deşi ne-au luat cu asaltul predicile despre cât de mult am (de)căzut. E adevărat, la ora actuală suntem bolnavi de pesimism. Şi cât de uşor este să spui rahatului pe nume atunci când el pare că şi-a arogat drepturile de exclusivitate în grila de programe, atât în circuitele stupidului aparat răsfoit cu telecomanda, cât mai ales în afara lui, în ceea ce trăim şi păţim, în episoadele cotidianului supus atâtor percepţii şi interpretări personale. Cât de simplu e să înjuri şi să reduci totul la eroare, apoi să te întorci cu o falcă filosoafă în cer şi cu una-n pământ, culpabilizând mentalităţile. Că mentalităţile nu se schimbă peste noapte, asta o ştim cu toţii. Dar că bătaia de joc, sictirul, deriziunea şi refuzul sistematic al gândului de bine (cu riscul ca formularea să stârnească zâmbete tâmpe) converg tocmai spre cimentarea acestor mentalităţi, am înţeles-o prea puţin şi prea puţini. Nu sunt vorbele frumoase ale unui discurs populist, nu e cazul. Sunt vorbele frumoase ale unui om care crede în puterea cuvântului. Dincolo de manipulare şi panică.
de Alina Bârsan (http://alinabarsan.blogspot.com/)
